Ungaria lui Orban: de la percepție la amenințare de securitate

(Prezentăm în continuare partea a II-a a materialului dedicat Doctrine de securitate Orban. Prima parte a articolului a fost publicată aici.)

Foto: Fostul președinte al SUA Donald Trump (dreapta) cu premierul ungar Viktor Orban în timpul întâlnirii lor de la Mar-a-Lago din Florida, pe 8 martie 2024

Documentele strategice ale Ungariei orbaniste

În primul rând, este vorba de Strategia de Securitate Națională a Ungariei, în vigoare. Intitulat „Ungaria, o țară în siguranță, într-o lume în schimbare” , adoptat în 2020, este un document cuprinzător, care subliniază obiectivele și prioritățile de securitate națională ale Ungariei. Acesta oferă un cadru pentru abordarea amenințărilor interne și externe, ghidează politicile de securitate ale țării și actualizează strategia din 2012 (adoptate tot sub tutela primului-ministru Orban). De fapt, documentul actual este al patrulea program detaliat de acest gen de la înlăturarea regimului comunist și este primul care integrează aspecte ale strategiei mari și stabilește obiective specifice, măsurabile pentru viitor. Componentele strategice, de exemplu, pot fi găsite în secțiunile care descriu viziunea națională. Acestea includ menținerea limbii și culturii naționale a Ungariei, stabilitate socială și economică, consecvență și disponibilitate de a lucra împreună cu aliații. Menținerea unui grad înalt de securitate este obiectivul principal în domeniul siguranței publice, dar la fel de important este dezvoltarea unei forțe militare eficiente, construită pe o industrie de apărare națională. În plus, documentul indică clar că Ungaria trebuie să se ridice la poziția de a cincea cea mai sigură națiune din UE și a zecea cea mai sigură națiune din lume.

Strategia actuală, încă de la început, stabilește faptul că orice efort care impune relocarea obligatorie a apatrizilor sau a străinilor pe teritoriul Ungariei este contrar suveranității naționale a țării și este inacceptabilă. Totodată, insistă asupra caracterului creștin al națiunii maghiare și stabilește ca fiind interese fundamentale ale națiunii: păstrarea suveranității, integrității teritoriale și ordinii constituționale; garantarea siguranței cetățenilor; stabilitatea țării, dezvoltarea economică, socială și culturală durabilă; menținerea păcii, securității, stabilității și cooperării internaționale; promovarea principiilor democratice și altele.

Aceeași strategie, stabilește faptul că situația maghiarilor de peste graniță este o problemă inseparabilă de securitatea Ungariei, iar evoluția situației minorității maghiare din țările vecine este o preocupare permanentă a țării. În context UE și NATO, problema securității și a stabilității regiunii Europei Centrale și de Est, precum și a țărilor vecine cu Ungaria non-UE, are fără tăgadă, o importanță deosebită. Într-adevăr, ideea interesului de securitate prin proiectarea stabilității în vecinătatea imediată, mai ales în Balcanii de Vest, este greu de contrazis.  Tocmai de aceea, strategia abordează în mod special și problema Ucrainei: Ungaria este interesată de o Ucraină puternică, democratică, stabilă în dezvoltare economică și în relații bilaterale echilibrate, cu mențiunea că eforturile legitime de consolidare a conștiinței naționale ucrainene nu trebuie să conducă la afectarea drepturilor dobândite ale comunității maghiare transcarpatice. O importanță remarcabilă este atribuită și Orientului Mijlociu și Africii de Nord, regiunii Sahel și Asiei Centrale, unde consolidarea stabilității sunt legate de securitatea regiunii transatlantice. Documentul recunoaște cadrul internațional principal al politicii sale de securitate și apărare ca fiind apartenența la NATO și UE, admițând inclusiv posibilitatea construirii unei forțe de apărare europene comune. Dar nu cu o Uniune Europeană ca o federație, ci ca o alianță a statelor „națiuni suverane”, care își exercită o parte limitată a suveranității lor în interes național. În acest context, procedurile UE de luare a deciziilor care sunt transparente și respectă interesele statelor membre sunt considerate dezirabile.

Inclusiv ambițiile evidente ale liderului Orban, ca Ungaria să participe sau să joace un rol de lider în formațiuni multinaționale și inițiative de dezvoltare a capacităților la nivel regional (pe fundalul priorităților politicii de securitate a Ungariei și gravitatea amenințărilor), sunt preluate ca interese naționale ale statului. Lupta contra terorismului, războiul hibrid, securitatea cibernetică, suveranitatea și securitatea energetică, controlul armelor, relația cu grupul de la Visegrád și în special cu Polonia, sunt aspecte abordate în mod distinct, importanța lor fiind fundamentală pentru Ungaria.  

O serie de alte documente strategice cum ar fi: Strategia Militară și de Apărare a Ungariei (actualizată și adoptată în 2021), Strategia de Securitate Cibernetică, adoptată în decembrie 2018 sub titulatura Strategia Ungariei pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, politica de migrație (subliniază importanța securității frontierelor și necesitatea unei gestionări eficiente a migrației), Strategia de securitate energetică dedicată (reducerea dependenței de sursele externe și dezvoltarea resurselor energetice interne), sunt modelate și reflectă abordarea specifică a cadrului larg de securitate UE, insistând pe aspecte care exced de multe ori principiile și valorile europene/occidentale liberale.

Identitate națională, Rusia și China

Având în vedere locația sa geografică, Ungaria are în mod clar interese și considerații de securitate speciale legate de țările vecine, factorii istorici și stabilitatea regională. Poziția față de migrație este clară și ca discurs politic, dar și ca măsuri practice ori legislative, iar prioritatea protejării identității naționale și a moștenirii culturale maghiare, în politica lui Orban, modelează doctrina de securitate a Ungariei și este diferită (uneori) de eforturile mai ample de integrare europeană depuse de UE. În mod justificat, din punct de vedere geopolitic, politica lui Orban pune securitatea Ungariei înaintea securității UE sau al NATO și pune un accent mai mare pe preocupările de securitate regională specifice Europei Centrale și vecinătății sale imediate. În mod clar și problema izolării terestre a Ungariei aprinde ambițiile lui Orban. Construirea un coridor terestru (feroviar, prin Slovenia) cu ieșire la Marea Adriatică prin portul italian Trieste (un deziderat fundamentat istoric, dar și din perspectiva teoriilor relațiilor internaționale clasice) este un obiectiv clar al guvernului, cu toate că acesta se poate înscrie fără mari eforturi și în ambițiile Chinei de a reface ruta comercială istorică cunoscută și ca „Drumul Mătăsii”.

Totodată, guvernul lui Viktor Orban este cunoscut pentru relațiile diplomatice și economice controversate, care stârnesc îngrijorări și tensiuni la nivelul UE. Ne referim în special la relația cu Rusia. Ungaria menține legături strânse cu Rusia, în special în sectorul energetic. Cooperarea guvernului ungar cu Rusia în construcția centralei nucleare PAKS II a atras atenția, deoarece adâncește dependența Ungariei de energia rusă și ridică îngrijorări cu privire la potențiale riscuri de securitate. Politica energetică a Ungariei este văzută ca abatere de la obiectivele UE de reducere a  dependenței de combustibilii fosili. Guvernul Orban a subliniat importanța independenței energetice și a urmărit acorduri energetice cu țări precum Rusia și Azerbaidjan, inclusiv construcția de conducte precum Turk-Stream și Coridorul Sud de Gaze, care ocolesc Ucraina. Relația Ungariei cu China stârnește iarăși nemulțumiri în cadrul UE. Guvernul Orban a urmărit întărirea și dezvoltarea legăturilor economice cu China, inclusiv prin semnarea unor acorduri de investiții și infrastructură. Criticii susțin că aceste relații pot submina eforturile UE de a prezenta un front unit pe probleme precum drepturile omului și influența globală tot mai mare a Chinei (contracararea expansiunii chineze). Mai mult, din 2015, Ungaria lui Orban beneficiază de investiții chinezești (Belt and Roud Initiative) în infrastructura de cale ferată (tronsonul de legătură Ungaria-Serbia) în valoare de peste jumătate de miliard de dolari. Ori, pentru Orban, nu este decât interes național, în sensul de a deschide noi piețe de desfacere în Asia. Din nou, poate printre cele mai cunoscute (mediatizat) aspect al politicii Orban, este politica de migrație. În timp ce politica de migrație nu este strict o relație diplomatică sau economică, abordarea Ungariei asupra migrației a tensionat relația cu UE. Guvernul Orban a rezistat eforturilor UE de a stabili o politică unificată de migrație și a implementat măsuri stricte de control la frontieră, inclusiv construirea de garduri și reținerea solicitanților de azil în zonele de tranzit. Aceste acțiuni sunt văzute ca subminarea principiilor UE de solidaritate și de protecție a refugiaților. Aceleași tensiuni a provocat și poziția Ungariei cu privire la bugetul UE și condiționalitatea fondurilor legate de statul de drept. Guvernul Orban a criticat eforturile de a lega fondurile UE de aderarea la valorile democratice și la statul de drept, argumentând că astfel de condiții încalcă suveranitatea națională.

Concluzii

Foto: Premierul ungar Viktor Orban vorbește la Conferința de acțiune politică a conservatorilor americani (CPAC) din 4 august 2022, la Dallas

Putem considera fără să greșim că „Doctrina Orban” a apărut în primul rând în siajul politicii interne promovate de prim-ministrul în exercițiu. Acesta fiind centrată pe o combinație de elemente puternic naționaliste, conservatoare și populiste. Sub conducerea lui Orban și a partidului său FIDESZ, Ungaria a trecut printr-o serie de schimbări politice și instituționale care au influențat profund peisajul politic și social al țării, distanțând viziunea de securitate maghiară de cea europeană. În termeni doctrinari și de securitate, putem spune că Orban pledează pentru ceea ce el numește o „democrație iliberală” sau un „model de stat non-liberal”, în detrimentul democrației liberale occidentale. El susține necesitatea unui guvern puternic și centralizat, care să acorde prioritate intereselor naționale în detrimentul valorilor democratice liberale, cum ar fi drepturile individuale sau echilibrul de putere. Pune foarte mult accent pe naționalismul maghiar și pe păstrarea identității naționale, reușind să insereze în toate discursurile sale referiri la importanța și măreția națiunii maghiare. Apoi, politicile lui Orban (cel puțin cele privind modificările aduse constituției, legilor electorale și sistemului judiciar), ridică îngrijorări justificate cu privire la erodarea instituțiilor democratice și a controlului și echilibrului specific statului de drept. În mod clar, un sistem democratic slăbit poate avea implicații pentru securitate prin reducerea transparenței, a răspunderii și a capacității de a aborda în mod eficient provocările emergente de securitate. Restricțiile privind migrația și restricțiile asupra mass-media și a societății civile, contribuie în mod direct la polarizare și diviziune socială. Acest lucru are, inevitabil, implicații pentru coeziunea socială și securitatea internă, potențial exacerbând tensiunile și împiedicând răspunsurile eficiente la amenințările de securitate. Relația cu UE, politicile care au fost în multe cazuri în contradicție cu principiile și politicile UE (ex. statul de drept și migrația), tensionează relația cu aceasta. Politica energetică a Ungariei, inclusiv legăturile sale strânse cu Rusia și urmărirea unor acorduri energetice care se abat de la obiectivele UE, poate duce la o dependență crescută de furnizorii externi de energie. O astfel de dependență poate avea implicații pentru securitatea energetică și poate crea vulnerabilități, în special dacă limitează diversificarea și împiedică eforturile de a construi reziliență în fața incertitudinilor geopolitice.

Din punct de vedere al impactului politicii lui Orban asupra stabilității regionale, trebuie să spunem că opțiunile de politică externă ale Ungariei, cum ar fi relația sa „specială” cu Rusia și China, pot avea implicații largi privind stabilitatea regională. Aceste relații pot ridica îngrijorări în rândul țărilor vecine și pot avea un impact asupra dinamicii regionale, putând afecta securitatea și cooperarea în Europa Centrală și de Est respectiv interesele UE cu partenerii săi estici.

Ca și consecințe neașteptate ale politicilor promovate de Viktor Orban, în termeni de securitate, ne putem gândi inclusiv la dificultăți privind cooperarea în domeniul intelligence și schimbul de informații între agențiile de securitate europene și nu numai. Politicile controversate care alimentează polarizarea și diviziunea socială ar putea contribui, voit, nevoit sau accidental, la o creștere a radicalizării și a extremismului. Atunci când anumite grupuri se simt marginalizate sau excluse din procesul politic, se poate crea un teren fertil pentru ca ideologiile radicale să se înrădăcineze, ceea ce poate duce la provocări de securitate, cum ar fi terorismul intern sau persoane radicalizate care se alătură conflictelor străine. Ne putem gândi și la cetățenii maghiari talentați, cu cu o educație de nivel superior, care pot căuta oportunități și medii profesionale care se aliniază mai bine cu valorile democratice, imigrând masiv. Pierderea profesioniștilor calificați, inclusiv a celor din domenii legate de securitate, ar putea duce la lipsuri de competențe chiar și în cadrul agențiilor de securitate și ar putea împiedica eficacitatea acestora. Pe de altă parte, dacă Ungaria este văzută ca nealiniată pe deplin cu obiectivele de securitate ale UE sau că nu aderă la principiile și valorile UE, aceasta poate limita dorința altor state membre de a se angaja în inițiative comune de securitate sau de a împărtăși informații sensibile, având astfel un impact potențial asupra eforturilor generale de securitate ale UE.  Efecte neașteptate pot apărea inclusiv în ceea ce privește ambițiile Ungariei de a deveni un lider regional puternic: politicile urmate de guvernul Orban, în special cele criticate ca fiind nedemocratice sau în conflict cu principiile UE, ar putea avea un impact negativ asupra reputației și influenței regionale sau internaționale a Ungariei. O reputație diminuată poate avea ca rezultat reducerea pârghiei diplomatice și capacitatea limitată de a susține în mod eficient interesele de securitate maghiare pe scena regională respectiv globală.

Poziția pro-rusă din ultima perioadă, naște suspiciuni din partea oricărui analist, fin observator al jocului de securitate regional și global. Să nu ne așteptăm, totuși, să observăm acest lucru într-un mod direct, vorbim de un prim-ministru care, iată de 14 ani conduce Ungaria. Când spunem pro-rus, trebuie să înțelegem anti-european sau anti-valori europene. Ceea ce în contextul mediului de securitate polarizat din ultima perioadă, consider că este o chestiune de percepție periculoasă pentru Ungaria. În interviul din săptămânalul francez Le Point din 30 ianuarie 2023, Victor Orban răbufnește și afirmă că „Ungaria este șantajată!” (ca efect al blocării finanțării Ucrainei din decembrie anul trecut). Mai mult, aprecierile sale privind Bruxellesul nu rămân nici de această dată nespuse. Acesta apreciază că în ultima perioadă Uniunea Europeană s-a mișcat din ce în ce mai mult într-o direcție imperialistă, devenind din ce în ce mai puțin o comunitate de state suverane. Parcă șocant și paradoxal (în cazuri din ce în ce mai frecvente), evoluția retoricii maghiare de la zi la zi în ultima perioadă, în mod clar, situează Ungaria într-o poziție cel puțin ieșită din comun, în termeni de securitate. Viziunea de securitate a Ungariei modelată puternic de către liderul său, Victor Orban, sfidează valorile și principiile liberale europene, sfidează coerența și logica doctrinei formale (a Ungariei și a UE) și atrage atenția mondială asupra sa. Deciziile de ultimă oră ale Ungariei, privind, de exemplu, blocarea acerbă a intrării Suediei în NATO, blocarea ajutorului militar pentru Ucraina, votul din cadrul ONU împotriva păcii în Orientul Mijlociu, eliberarea din închisori și expulzarea a sute de traficanți de imigranți, discursul vehement al premierului împotriva sancțiunilor impuse Rusiei sau retorica președintei (demisionare) Novak Katalin, privind Transilvania și maghiarii de pretutindeni, sunt elemente doctrinare care confirmă calea specifică urmată de Ungaria în context intern, regional și global.

În concluzie, elementele doctrinare transpuse în politici interne și externe într-un mod caracteristic liderului său carismatic, legitimează botezarea doctrinei de securitate a Ungariei ca Doctrina Orban. Mai mult, cu cât analizăm doctrina mai mult în sensul decodificării acesteia, se conturează o imagine ce poate provoca îngrijorare în rândul specialiștilor și a analiștilor de securitate, cu atât mai mult a celor din țările vecine, care dincolo de aspectele doctrinare pot percepe cu ușurință o distanțare din ce în ce mai vizibilă a Ungariei, nu doar de la valorile și viziunea comună europeană ci și de la echilibrul de putere și rânduiala specifică Europei Centrale și de Est. De la această percepție la o amenințare reală de securitate nu este decât un singur pas.

Unul mic, cât un gând.

Szasz Marton este colaborator LARICS și student în cadrul Masterului de Studii de Securitate al Universității din București.