Precursorii „pașnici” ai regimului Xi? Doctrina HU-WEN („Dezvoltarea pașnică” a Chinei)
0Analiza lucrării se va referi la doctrina din timpul lui Hu Jintao, precursorul Președintelui Xi, cunoscută sub numele de „Peaceful Development” (Dezvoltarea Pașnică).
Această doctrină se mai intitulează și „Hu-Wen”, ca urmare a unei buni colaborări între președintele Hu-Jintao (2003-2013) și Premierul Wen Jiabao (2003-2013). Dezvoltarea pașnică reprezintă consecința unor transformări diplomatice ale Chinei înainte de instituirea în funcția de președinte din 2003 a lui Hu și înainte de apariția Cărții Albe din 2005. Cum bine s-a observat, „Peaceful Rise și Peaceful Development descriu aceeași perspectivă asupra mediului internațional și a ordinii globale, se referă la aceleași acțiuni strategice sau ideologice”.
Strategic, conducerea guvernamentală a Chinei a optat pentru termenul de dezvoltare pașnică în detrimentul celui de ascensiune sau înălțare, încă din timpul administrației Hu-Wen.
Misiune imposibilă? Ascensiunea... pașnică
Termenul de dezvoltare pașnică își are originile în ideea de ascensiune care a fost promovată în China pentru o perioadă îndelungată de timp. „Odată cu doctrina porților deschise a lui Deng Xiaoping, încă din acea perioadă, China a început să ia mai mult contact cu Occidentul și să lase la o parte politica de izolaționism”. Aceasta se află în procesul de transformare într-un stat din ce în ce mai puternic. Scopul conducerii chineze este în principiu Progresul Economic, iar politica externă promovată este dezvoltarea pașnică.
Una dintre cele mai importante sarcini ale politicii externe a Chinei este consolidarea rolului Chinei ca putere în ascensiune, iar politica de dezvoltare pașnică reprezintă dorința Beijing -ului de semnaliza comportamentul ei ca o mare putere. Acest termen încearcă să caracterizeze China ca un jucător mondial responsabil care utilizează puterea soft și este implicată în rezolvarea problemelor interne, îmbunătățirea nivelului de trai și bunăstării cetățenilor săi.
Termenul ascensiune a fost privit în mod controversat, deoarece reprezinta o amenințare la adresa ordinii internaționale. Din acest motiv începând cu anul 2004, în termenul a fost înlocuit cu cel de dezvoltare pașnică. „Ascensiunea pașnică reprezintă un termen inventat de Zheng Bijian în anul 2003”. Originea termenului provine ca urmare a unei vizite oficiale a acestuia în Statele Unite în anul 2002.
Vom descifra mai departe care a fost contextul internațional pentru modificarea atitudinii Chinei, cel puțin la nivel retoric, și, apoi, conținutul efectiv al doctrinei.
Contextul internațional și intern
După finalizarea Războiului Rece se instaurează unipolaritatea sistemului internațional sub dominația Statelor Unite ale Americii, ca cea mai mare putere a lumii. Noua ordine mondială este definită de prezența multilateralismului și a globalizării care reprezenta o presiune asupra relațiilor internaționale dintre state, cu alte cuvinte, se modifică regulile jocului.
Având în vedere acest context la nivel internațional, China se orienta sub idei revoluționiste de tip reformist, astfel, acceptă o parte din instituțiile societății internaționale, dar opune rezistență și încearcă să le reformeze pe celelalte. Începând cu anii 1970, China a cunoscut o dezvoltare impresionantă din punct de vedere economic și a cunoscut o presiune a liberalizării economice, accentuând-se dependența de un sistem global occidentalizat.
Termenul de ascensiune a Chinei a reprezentat un element cheie în ceea ce privește poziția statului atât la nivel global, cât și la nivel internațional și intern, această idee începe să amploare odată cu anii 1990. China începe să fie preocupată de noile tendințe din politica mondială și încearcă să devină un egal statelor dominante și să își impună un rol de autoritate față de statele aflate în curs de dezvoltare. În această nouă ordine unipolară, China și-a manifestat interesul pentru piața globală, traficul și afacerile comerciale, mobilitatea resurselor umane, a eliminat posibilitatea declanșării unui război și a promovat oportunitățile privind construcția, dezvoltarea și reformarea statului.
Pe plan intern, China se confruntă cu o serie de provocări multe dintre ele există și astăzi. Principala problemă este reprezentată de numărul foarte mare de locuitori și dificultățile de a gestiona nevoile publice ale cetățenilor de către administrația chineză.
„Principalele provocări manifestate pe plan intern sunt reprezentate de gradul de sărăcie ridicat din mediul rural, discrepanța dintre nivelul de dezvoltare al cetățenilor din zonele de coastă și cele din zonele continentale, inegalitatea veniturilor, gradul ridicat de corupție și reformele din domeniul afacerilor”. Se poate spune că statul chinez prezintă o creștere acută a injustiției de la nivel social. Incă din anul 2004, a fost pusă în discuție situația sustenabilității dezvoltării economice a statului pe termen lung. Pentru a soluționa aceste probleme, China avea nevoie de o industrializare economică, fenomen care a venit pe un fond internațional marcat de o creștere rapidă a globalizării. Pe lângă problemele menționate mai sus China, prezenta probleme legate de identitate și unitate a statului ca urmare a diferențierilor de dezvoltare dintre granițe. Statul s-a confruntat cu o aglomerare de grupuri etnice sau minorități.
O altă provocare este reprezentată de „forțele separatiste aflate atât în țară, cât și în afara ei care promovau independența Tibetului, Mongoliei Interioare sau Xijiangului”. Alte situații care puneau presiune asupra Chinei, în ceea ce privește relațiile cu Statele Unite se referă la problematica privind Taiwanul și Republica China. Această reprezintă o dilemă de securitate pe care China încearcă să o mențină sub control.
La nivel regional, China trebuia să gestioneze tensiunile aflate în vecinătatea sa pentru a împiedica destabilizarea subsistemului său și pentru a menține sistemul de securitate eficace și pentru a favoriza dezvoltarea și progresul economic.
La nivel internațional, au apărut dintotdeauna dispute privind definirea granițelor teritoriilor, jurisdicțiilor apelor sau intereselor militare, diplomatice și comerciale motiv pentru care China nu reprezenta o excepție.
În acest sens, „China după Războiul Rece, a avea o serie de probleme privind insula Diaoyu cu Japonia, problema Kașmirului sau disputele din Marea Chinei de Sud cu anumite țări din Asia de Sud-Est”. La nivel internațional, relațiile cu actorii externi precum: Japonia și SUA sau respectiv Taiwan reprezenta o serie de provocări pentru China la care se adăugau și ostilitățile Națiunilor din Asia de Sud Est precum: cele dintre Japonia și țările din Asia de Est sau Republica Democrată Coreeană, Coreea de Nord și Republica Coreeană, Coreea de Sud sau problema dintre India și Pakistan.
Răspunsul Chinei cu privire la manifestarea hegemoniei americane după încheierea Războiului Rece este restructurarea obiectivelor strategice, de securitate și conturarea unei noi mare strategii care să pună accent pe acțiunile diplomatice la nivel Global și Regional, acest lucru reprezentând o modalitate de balansare internă și externă de către China.
Marea strategie a Chinei reprezintă sintagma dezvoltarea pașnică care ține cont și de acțiunile politico-diplomatice de dinaintea regimului lui Hu Jintao. Balansarea internă a Chinei s-a bazat pe prioritizarea dezvoltării economice, a modernizării militare și a consolidării puterii relative față de Statele Unite. În acest sens, China și-a manifestat interesul pentru dezvoltarea sistemelor cibernetice împotriva sistemului militar și civil, asupra atacurilor de infrastructură financiară sau asupra domeniilor precum mass-media.
La nivel extern, strategia utilizată de către China este balansarea externă sau balansare soft, deoarece nu se concretizează într-o provocare militară asupra hegemoniei Statelor Unite și încearcă să utilizeze o serie de instrumente diplomatice pentru a diminua politica militară agresivă unilaterală a Statelor Unite prin parteneriate bilaterale, diplomație economică sau instituții multilaterale.
Foto: În 2006, președintele chinez Hu Jintao se întâlnește cu președintele George W. Bush, Prima Doamnă a SUA, co-fondatorul USAI Esther G. Kee și personalul Institutului. Sursa aici.
„Începând cu anii 1990, se implica în mod activ în ceea ce privește promovarea sistemului ASEAN+3 si ASEAN+1”. China a elaborat „Organizația pentru Cooperare de la Shanghai în anul 2001, alături de Rusia și statele aflate în centrul Asiei precum: Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan, pentru a elimina mișcările separatiste, terorismul și extremismul religios, securitizând sursele energetice și maximizând-uși influența în vecinătate”.
În cadrul Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, China s-a opus politicii americane privind situațiile din Irak și Kosovo și a încercat să constrangă acțiunile SUA.
La nivel internațional, aceasta a inițiat o serie de parteneriate bilaterale cu Rusia și cu marile puteri europene. În ceea ce privește dezvoltarea economică, China a încercat crearea unui sector de comerț liber intitulat ASEAN-China și a încercat să ofere o piață alternativă pentru Statele din America de Nord și Europa, alături de oportunități de dezvoltare pentru aceștia. De asemenea, și-a consolidat relațiile cu diverse state din Africa pe principiul beneficiului reciproc.
Dezvoltarea pașnică sau ascensiunea pașnică descriu aceleași principii și oferă Chinei o poziție mult mai relevantă la nivel internațional care să nu fie considerată o amenințare asupra ordinii mondiale sau o suspiciune de către celelalte state.
Conținutul doctrinei
Doctrina dezvoltării pașnice apare ca răspuns la unipopularitatea sistemului internațional manifestat după Războiul Rece și al hegemoniei agresive a Statelor Unite, dar și la teoria conform căreia China este o amenințare, China Threat, care considera că statul chinez se va folosi de puterea sa pentru a destabiliza securitatea regională si va provoca o serie de riscuri la nivel mondial.
Înlocuirea termenului de ascensiune cu cel de dezvoltare este un artificiu diplomatic creat în timpul regimului lui Hu-Jintao în colaborare cu premierul Wen și promovat printr-o serie de discursuri, documente. Dezvoltarea pașnică nu reprezintă doar o doctrină, ci este și un set de credințe, un ansamblul de raționamente care ghidează strategia și ideologia regimului Chinei și poate reprezenta o nouă formă de manifestare a ascensiunii pașnice a Chinei. De asemenea, aceste idei au la bază cultura străveche a Chinei reprezentată de tradițiile străvechi imperiale, ideile confucianismului care scot în evidență un sistem etic fundamentat pe armonie, pace și virtute. Raționamentul doctrinei promovează acea viziune conform căreia China nu a căutat hegemonie în trecut, nu caută nici în prezent și nu va căuta nici în viitor. Atunci când își va intensifica puterea, dezvoltarea sa reprezinta un beneficiu pe care îl aduce umanității și nu reprezintă o amenințare la adresa ordinii globale. Dezvoltarea pașnică înseamnă: dezvoltarea domestică bazată pe îmbunătățirea resurselor, a capabilităților și a instrumentelor proprii, a mecanismelor reformiste și deschiderea constantă către sistemul internațional și către cooperare.
„Cartea Albă din 2005 oferă o serie de direcții de acțiune precum: adoptarea unor idei și sisteme noi, promovează inovația, deschiderea pieței și intensificarea cererii interne, dezvoltarea Progresului științific și Tehnologic, consolidarea capacităților de inovație, independență, valorificarea eficientă a resurselor umane, creșterea calității vieții a cetățenilor și perfecționarea calității economiei prin utilizarea resurselor naturale, atenția mai ridicată asupra mediului înconjurător și a demersurilor sale sau acțiuni care pot să reducă poluarea masivă”.(China Report, 2005: 215-232)
La nivel internațional, dezvoltarea pașnică promovează cooperarea, egalitatea, avantajul reciproc relațiile internaționale democratizate, toleranța, prosperitatea și oportunitatea, asigurarea securității la nivel global și automat dezvoltarea comună.
Cu alte cuvinte, China promovează o viziune a sistemului internațional și a jocurilor politice care pare să respingă atât liberalismul care susține că pacea mondială se poate instala doar prin democrație ca regim politic al tuturor statelor, dar și paradigma realistă care promovează ideea de haos și permanenta competiție dintre state.
„Cartea Albă apărută în anul 2005 promovează viziunea chineză conform căreia statele nu ar trebui să se implice în problemele interne ale altor state și că ar trebui să participe în mod egal la toate procesele decizionale privind problemele la nivel internațional” și de asemenea, nicio țară nu deține dreptul de a-și impune autoritatea sau dorința sacrificând interesele altora. Interesul statelor nu ar trebui să vizeze obținerea profitului, ci câștigul tuturor ca un întreg. China promovează diversitatea și respinge omogenizarea, consideră că este responsabilitatea întregii comunități internaționale să apere diversitatea civilizațiilor și să construiască o lume în care toate civilizațiile coexistă.
Dezvoltarea pașnică este o doctrină care promovează o relație mai cooperantă cu Statele Unite, cât și cu celelalte state ale lumii și face dificilă Statelor Unite adoptarea strategiei de containment în ceea ce privește China. Această doctrina pune accent pe soft power, crearea unei poziții la nivel internațional și revendicarea unei poziții legitime și favorabile ca putere a lumii. Cartea Albă a Chinei intitulată China's Peaceful Development Road este alcătuită din cinci capitole.
Primul capitol se numește dezvoltarea pașnică sau calea inevitabilă pentru modernizarea Chinei.
Dezvoltarea pașnică se referă la promovarea unui mediu internațional pașnic care să dezvolte pacea mondială. „Dezvoltarea Chinei se realizează prin inovare, reformă, consolidarea politicii de deschidere, aflarea în permanență legatură cu tendințele globale economice și crearea unei dezvoltări comune reciproce avantajoase și cu celelalte state, asigurarea păcii, dezvoltării și cooperării în relațiile cu celelalte state, crearea unei lumi armonioase bazată pe prosperitate și pace comună”.
Încă din anii 1840, China a suferit umilință și insultă din partea marilor puteri, ca urmare a războiului Opiului, motiv pentru care încă de la apariția epocii moderne, obiectivul Chinei a fost acela de eliminare a războiului, de a menține pacea și de a construi o țară independentă și prosperă, confortabilă și fericită pentru cetățenii săi.
În anul 1974, China și-a luat calitatea de membru al Națiunilor Unite și a proclamat faptul că nu ar căuta niciodată hegemonie, motiv pentru care a introdus poziții de reformă și de deschidere și a ținut cont de schimbările situației internaționale.
Dezvoltarea Chinei nu reprezintă o amenințare pentru celelalte state însă reprezintă oportunități de dezvoltare pentru piețele din restul lumii. Dezvoltarea economică a Chinei înseamnă automat și creșterea economică a regiunii Asia-Pacific și chiar a întregii lumi. Statul chinez promovează politica de deschidere, se angajează să coopereze si să respecte interesele celorlalte state. Statul colaborează cu alte țări pentru a rezolva disputele și problemele care apar, se străduiește să obțină beneficii reciproce și o dezvoltare comună care să respecte normele și angajamentele internaționale, va participa în mod activ la conferințele și afacerile la nivel internațional, dezvoltă relații de prietenie pe principiul coexistenței pașnice.
În al doilea capitol din Cartea Albă promovează pacea și dezvoltarea mondială, în conformitate cu propria creștere economică a Chinei. Pacea reprezintă unul dintre principalele fundamente ale dezvoltării, iar China a depus eforturi pentru a crea un mediu internațional pașnic. În acest sens, au fost adoptate reforme și politici de deschidere. În ceea ce privește construirea civilizației politice, „China a investit în sistemul său democratic prin îmbunătățirea drepturilor și libertăților cetățenești garantate prin lege, procesul de luare a deciziilor de administrare și de supraveghere”. A fost luate măsuri și în educație, știință, tehnologie, cultură, sănătate, sport sau alte domenii precum: cele culturale sau spirituale pentru a satisface dorințele oamenilor în mod constant. Cu alte cuvinte, statul încearcă să promoveze o societate armonioasă. China a adus contribuții la dezvoltarea societății umane și a încercat să exploreze un nou drum către industrializare, tehnologie sau știință, să aibă un consum redus de resurse, să reducă poluarea mediului. De asemenea, a contribuit la reducerea ratei sărăciei și la îmbunătățirea calității vieții.
„Pe baza coexistenței pașnice, China a dezvoltat relații de prietenie și cooperare cu alte state și a promovat tratamentul egal între state, își asumă un rol activ în cadrul Cooperării din Asia de Sud-Est și este un actor important în soluționarea problemelor internaționale și regionale”.
Al treilea capitol al cărții cuprinde noțiuni despre dezvoltarea pe baza propriei forțe, reformă și inovație.
China a introdus politici de reformă și de deschidere și va rămâne constantă în ceea ce privește promovarea economiei de piață socialistă. Prin reformele sale, „China a crescut comercializarea economiei sale internaționale, a îmbunătățit sistemul de reglementare macroeconomic și a stabilit un set constant de instituții și mecanisme care să conducă la o dezvoltare coordonată durabilă economică și socială globală”.
Statul prezintă o dezvoltare accelerată a industrializării și a urbanizării, nivelul veniturilor rolului se află în creștere la fel și structura de consum acestora se îmbunătățește, de asemenea crește comerțul exterior și importul. Creșterea economică a Chinei se bazează pe îmbunătățirea calității resurselor sale umane, utilizarea eficientă a resurselor naturale, reducerea poluării cu accent pe calitatea economiei sale, de asemenea, va realiza o serie de investiții în industria IT. Pentru promovarea și optimizarea structurii sale industriale, China introduce o industrie de producție avansată proprie. La nivel educațional, va accelerarea ajustarea structurii instituțiilor de învățământ în ceea ce privește dezvoltarea inegală a elevilor cu accent pe învățământul obligatoriu, în special, in mediul rural va încerca să ridice calitatea invățământului superior, să încurajeze lucrătorii calificați și a personalului specializat în toate domeniile. Dezvoltarea echilibrată și ordonată economiei mondiale a Chinei se bazează și pe gestionarea securității energetice în mod corespunzător, astfel prin dialog și cooperare cu celelalte țări se va instaura stabilitatea energetică.
Al patrulea capitol este reprezentat de căutarea beneficiului reciproc și al dezvoltării comune cu alte state. Principiul de funcționare este acela că statul chinez nu se va dezvolta independent fără restul lumii. Politica este aceea de promovare a strategiei de deschidere și a beneficiul reciproc.
„China a încercat să intensifice cooperare economică regională prin promovarea zonei de liber schimb China-ASEAN. A inițiat negocieri cu state din Africa de Sud, din Noua Zeelandă, Chile, Australia, Pakistan și a semnat acorduri cu partenerii săi”. De asemenea, este un participant activ în ceea ce privește Forumul de Cooperare China-Africa, Forumul de Cooperare Sino-Arabă, Programul de Cooperare economică a Subregiunii Mekong.
Capitolul cinci se referă la construirea unei lumi armonioase de pace și de prosperitate comună. În acest sens, China susține democrația și egalitatea pentru a realiza cooperarea dintre state și coordonarea acestora. Toate statele ar trebui să respecte cele cinci principii ale coexistenței pașnice, ale cartei ONU, să promoveze democrația în relațiile internaționale prin comunicare, dialog și cooperare. „Statele nu ar trebui să se implice în afacerile interne ale altor țări, doar afacerile internaționale trebuie discutate la nivel de egalitate, iar țările aflate în curs de dezvoltare ar trebui să aibă parte de dreptul de a participa și de a lua decizii la nivel internațional”. Niciun stat nu are dreptul de impune propria voință altora sau să mențină securitatea cu prețul intereselor sale.
Comunitatea internațională ar fi ideal să promoveze multilateralismul în detrimentul unilateralismului. China vizează menținerea încrederii reciproce prin realizarea securității comune, motiv pentru care toate statele ar trebui să coopereze pentru a răspunde amenințărilor la adresa securității naționale. În acest sens, statele ar trebui să construiască un mecanism de securitate colectivă eficient și echitabil care să prevină războiul și conflictele. Soluționarea pașnică a dispuselor și a conflictelor internaționale se va realiza prin consultări și negocieri pe bază de egalitate. De asemenea, China promovează intensificarea cooperării în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și promovează dezarmarea eficientă și un control al armelor în mod echitabil pentru a preveni proliferarea armelor de distrugere masă. „Principiul promovat de China este cel al menținerii echității și a beneficiului reciproc pentru o dezvoltare comună, astfel încât fiecare stat să aibă o dezvoltare echitabilă, ordonată și să nu mai există decalajul dintre Nord și Sud”. Statul chinez promovează susținerea toleranței și deschiderea dialogului dintre civilizații. Statele ar trebui să respecte drepturile celorlalte țări cu privire la alegerea în mod independent a propriilor sisteme sociale și căi de dezvoltare, să învețe unele de la altele și să-și asigure dezvoltarea în conformitate cu propriile lor interese naționale.
Știință și tehnologie, inovație și dezvoltare: Acest concept subliniază importanța progresului științific și tehnologic în dezvoltarea economică și socială a Chinei. Statula promovat investiții semnificative în cercetare și dezvoltare, educație și inovație tehnologică. În perioada lui Hu Jintao, China și-a propus să devină o putere globală în domeniul tehnologiei și inovației. A fost lansată strategia Made in China 2025, care avea ca obiectiv transformarea Chinei într-un lider în domenii precum inteligența artificială, tehnologia informației, roboții, vehiculele electrice și energiile regenerabile. În cadrul acestei strategii, au fost adoptate politici și măsuri pentru a sprijini cercetarea și dezvoltarea, precum și pentru a stimula inovația și transferul tehnologic. Au fost acordate subvenții și facilități fiscale pentru companiile de tehnologie, s-au creat parcuri industriale și incubatoare de afaceri pentru a promova startup-urile și s-a investit în educație și formare în domeniul științei și tehnologiei. Aceste eforturi au avut rezultate semnificative, deoarece China a devenit un jucător major în domeniul tehnologiei și inovației. Companii chinezești precum Huawei, Alibaba, Tencent și Xiaomi s-au afirmat pe plan global, iar China a devenit lider în domenii precum rețelele de comunicații 5G, comerțul electronic, inteligența artificială și tehnologia dronelor. Astfel, politica lui Hu Jintao de promovare a științei și tehnologiei, inovației și dezvoltării a contribuit la transformarea Chinei într-o putere tehnologică și la creșterea competitivității sale pe scena internațională.
Societate armonioasă: Hu Jintao a promovat acest concept ca obiectiv al dezvoltării sociale și economice a Chinei. A subliniat importanța reducerii inegalităților sociale, creșterea bunăstării populației și construirea unui sistem social mai echitabil și mai armonios. Hu Jintao a recunoscut importanța menținerii stabilității sociale și a promovat o abordare bazată pe dialog și conciliere în rezolvarea conflictelor sociale. Un exemplu relevant, este gestionarea protestelor țărănești și a tensiunilor legate de exproprierile forțate ale terenurilor în zonele rurale. În acea perioadă, s-au înregistrat numeroase proteste în zonele rurale ale Chinei, din cauza îngrijorărilor legate de pierderea pământului și a resurselor în urma dezvoltării economice și a proiectelor de infrastructură. Pentru a aborda aceste probleme, Hu Jintao a promovat politici care să încurajeze guvernele locale să ajungă la soluții negociate cu țăranii afectați. S-au impus restricții și reguli mai stricte pentru exproprierile forțate, iar autoritățile au fost îndemnate să respecte drepturile de proprietate și să asigure compensații adecvate pentru persoanele afectate. De asemenea, s-a promovat dialogul între autorități și reprezentanții comunităților rurale pentru a găsi soluții acceptabile și a evita escaladarea conflictelor. Această abordare a contribuit la reducerea tensiunilor sociale, a conflictelor și a încurajat o mai mare participare și implicare a cetățenilor în procesul decizional. Prin promovarea dialogului și concilierii, Hu Jintao a încercat să creeze o societate mai armonioasă și să evite tensiunile sociale care ar putea afecta stabilitatea țării.
Dezvoltarea durabilă: Hu Jintao a accentuat necesitatea unei dezvoltări economice care să fie durabilă din punct de vedere al resurselor și al mediului. S-a pus un accent mai mare pe protecția mediului, eficiența energetică și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Spre exemplu, s-au implementat politici de reducere a poluării. Sub conducerea lui Hu Jintao, s-au adoptat politici și măsuri pentru reducerea poluării aerului, apei și solului. Au fost introduse standarde mai stricte de emisii pentru industrie și transporturi, iar centralele termice și uzinele poluante au fost supuse unor controale mai riguroase. De asemenea, s-au creat programe de control al poluării în zonele urbane, industriale și s-au investit în tehnologii eco.
Promovarea energiilor regenerabile: Hu Jintao a acordat o atenție deosebită dezvoltării energiilor regenerabile în China. S-au investit sume semnificative în energie solară, eoliană și hidroelectrică, iar capacitățile de producție în aceste domenii au fost extinse. Prin promovarea surselor de energiei verde, China a încercat să reducă dependența de energiile fosile și să combată poluarea generată de acestea.
Protecția resurselor naturale: Hu Jintao a promovat politici și programe pentru protejarea resurselor naturale ale Chinei. S-au creat arii protejate și rezervații naturale pentru conservarea biodiversității și a ecosistemelor fragile. S-au impus restricții și reguli mai stricte pentru exploatarea resurselor naturale, cum ar fi lemnul și apa, în vederea evitării supraexploatării și degradării.
Dezvoltarea urbană durabilă: China a experimentat o creștere rapidă a orașelor și urbanizarea accelerată. Pentru a promova dezvoltarea urbană durabilă, s-au implementat politici și măsuri pentru a îmbunătăți eficiența energetică a clădirilor, pentru a dezvolta transportul public și pentru a crea spații verzi și parcuri în mediul urban.
Politica de armonizare regională: Acest concept a fost axat pe reducerea disparităților regionale în ceea ce privește dezvoltarea economică și calitatea vieții. S-au implementat politici de dezvoltare regională pentru a stimula creșterea în regiunile mai sărace și pentru a promova echilibrul economic între regiuni. Un exemplu concret în care Hu Jintao a aplicat principiul politicii de armonizare regională în China este prin lansarea și implementarea programului de dezvoltare a regiunilor vestice ale țării. În timpul mandatului lui Hu Jintao, China s-a confruntat cu discrepanțe semnificative în dezvoltarea economică și nivelul de trai între regiunile estice dezvoltate și regiunile vestice subdezvoltate. Pentru a aborda aceste diferențe și a promova o dezvoltare regională echilibrată, Hu Jintao a promovat politica de armonizare regională, cu accent special pe dezvoltarea regiunilor vestice ale țării. Programul de Dezvoltare a Regiunilor Vestice a fost lansat în anul 2000 și a urmărit să reducă discrepanțele economice și sociale dintre regiunile estice și vestice ale Chinei. Acest program a implicat investiții semnificative în infrastructură, dezvoltarea resurselor umane, atragerea investițiilor și promovarea dezvoltării economice în regiunile vestice. Prin intermediul acestui program, s-au construit autostrăzi, căi ferate și aeroporturi, s-au dezvoltat parcuri industriale și zone economice speciale, s-au investit în educație și formare profesională și s-au acordat facilități fiscale pentru a atrage investiții în regiunile vestice. Scopul a fost de a spori competitivitatea economică a acestor regiuni, de a stimula crearea de locuri de muncă și de a îmbunătăți nivelul de trai al populației din aceste zone. Eforturile de armonizare regională au contribuit la reducerea discrepanțelor economice și sociale dintre regiuni, la creșterea veniturilor și a oportunităților de dezvoltare în regiunile vestice și la promovarea unei distribuiri mai echitabile a resurselor și avantajelor economice în întreaga țară.
Creșterea economică: Sub conducerea lui Hu Jintao, economia chineză a continuat să crească rapid. S-au implementat politici de stimulare a dezvoltării economice, promovând investiții în infrastructură, tehnologie și inovație. Acest lucru a contribuit la o extindere semnificativă a economiei chineze și a dus la creșterea puterii economice a țării pe plan mondial.
Reducerea sărăciei: Hu Jintao a pus accent pe reducerea sărăciei și pe îmbunătățirea nivelului de trai al populației. Au fost implementate politici sociale și economice pentru a îmbunătăți distribuția veniturilor și pentru a asigura accesul la servicii sociale de bază în zonele rurale și urbane.
Politica externă și influența globală: Hu Jintao a promovat o politică externă cunoscută sub numele de politica de armonie, care a urmărit să dezvolte relații bune și cooperare cu alte țări. China și-a consolidat influența globală prin intermediul parteneriatelor economice și comerciale, precum și prin participarea activă în organizații internaționale. Un exemplu concret în care Hu Jintao a aplicat principiul politicii de armonie pe plan extern în China este politica sa față de țările vecine din Asia, în special prin intermediul Inițiativei Învecinate (Neighbourhood Diplomacy Initiative) sau politica sa față de regiunile africane, proiecte transpuse prin Politica de Cooperare China-Africa sau Politica Prieteniei și Cooperării cu Africa. Politica de Cooperare China-Africa a fost percepută de mulți lideri africani ca o oportunitate de dezvoltare și de îmbunătățire a relațiilor economice cu China. Cu toate acestea, această politică a fost, de asemenea, supusă unor critici, în special în ceea ce privește impactul asupra mediului, condițiile de muncă și datoriile acumulate de către țările africane față de China. Este important de menționat că politica China-Africa a continuat și sub guvernarea succesivă a lui Xi Jinping, cu accent pe inițiative precum: Belt and Road Initiative (BRI), care promovează cooperarea economică și infrastructura în regiunea Eurasiană și în Africa.
„Dezvoltarea pașnică” a consolidat controlul societății de către Partidul Comunist
Foto: 22.10.2022, fostul președinte Hu Jintao escortat să iasă de la o întâlnire importante a Partidului Comunist – aparent la ordinul lui Xi. Sursa foto aici.
Sub conducerea lui Hu Jintao, controlul Partidului Comunist Chinez asupra statului și societății s-a consolidat. A fost promovată loialitatea față de partid și s-au întreprins măsuri pentru a preveni orice amenințare la adresa autorității partidului.
Consolidarea controlului asupra societății
Guvernul chinez sub conducerea lui Hu Jintao a întărit controlul asupra societății și a libertății de exprimare. Au fost introduse legi și politici care restricționau libertatea presei, libertatea de exprimare și libertatea de asociere. Drepturile omului și libertățile civile au fost supuse unui control mai strâns. Legi privind securitatea statului și suprimarea discursului critic: Sub guvernarea lui Hu Jintao, au fost introduse și aplicate legi și reglementări care au restricționat libertatea de exprimare și au vizat suprimarea discursului critic sau considerat subversiv față de regimul comunist. Aceste legi au inclus Legea Securității Statului și alte legi și reglementări privind cenzura mediatică și controlul informațiilor.
Represiunea grupurilor religioase și a minorităților etnice
În timpul mandatului lui Hu Jintao, au fost intensificate eforturile de control și supraveghere a grupurilor religioase, în special a celor care nu erau aprobate oficial de stat, precum Falun Gong. De asemenea, s-au aplicat politici restrictive față de minoritățile etnice, cum ar fi uigurii și tibetanii, cu restricții privind drepturile culturale și religioase.
Controlul internetului și cenzura online
În timpul mandatului lui Hu Jintao, s-au impus restricții stricte asupra internetului și s-a intensificat cenzura online. China a implementat tehnologii și politici de filtrare a conținutului online, blocând accesul la site-uri web străine și supraveghind activitățile online ale cetățenilor. De asemenea, au fost impuse sancțiuni pentru exprimarea liberă de opinii critice la adresa regimului.
Este important de menționat că aceste politici și legi au fost criticate de organizațiile pentru drepturile omului și de comunitatea internațională pentru încălcarea drepturilor fundamentale și libertăților individuale. Ele au avut un impact semnificativ asupra controlului societății și au limitat spațiul pentru exprimarea liberă și activismul civic în China.
Great Firewall of China
Un exemplu concret în care Hu Jintao a consolidat autoritatea Partidului Comunist Chinez (PCC) pentru control este prin implementarea unor măsuri de supraveghere și cenzură strictă a internetului în China, cunoscută sub numele de Marele Zid de Fier Digital sau Great Firewall of China. Sub conducerea lui Hu Jintao, s-au introdus și s-au extins diverse politici și regulamente pentru a controla și monitoriza accesul cetățenilor chinezi la informații și pentru a limita libertatea de exprimare online.
Cenzură a conținutului online
Hu Jintao a promovat și extins cenzura online prin intermediul unor agenții guvernamentale, cum ar fi Administrația Cenzurii pe Internet din China (CAC). Aceste agenții monitorizează și controlează conținutul online, filtrând sau blocând informațiile considerate sensibile sau critice față de guvern sau PCC. Astfel, accesul la site-uri web străine, platforme de socializare și motoare de căutare este restricționat.
Monitorizarea și supravegherea activităților online
Sub conducerea lui Hu Jintao, guvernul chinez a implementat un sistem sofisticat de monitorizare și supraveghere a activităților online ale cetățenilor. Aceasta include monitorizarea comunicărilor, colectarea datelor personale și monitorizarea activităților pe rețelele de socializare. Sistemul de supraveghere este utilizat pentru a identifica și sancționa activitățile considerate subversive sau periculoase pentru autoritatea PCC.
Blocaje ale platformelor și serviciilor online
Hu Jintao a ordonat blocarea sau restricționarea accesului la platforme și servicii online străine, precum Google, Facebook, YouTube și Twitter. Aceste blocări au împiedicat cetățenii chinezi să acceseze informații și să interacționeze liber pe aceste platforme internaționale, contribuind la izolarea și controlul informațional.
(va urma)
Andrei-Nicolae Imbru este absolvent al Masterului de Studii de securitate al Universității din București.
Se încarcă comentariile...
