Cartea care dădea coşmaruri copiilor năzdrăvani în secolul al XIX-lea. Cum erau convinşi cei mici să mănânce supă
0În cartea născută ca un cadou pentru fiul de 3 ani al autorului, personajele sunt aspru pedepsite dacă fac năzbâtii ori nu îşi ascultă părinţii.
În 1845, medicul german Heinrich Hoffmann scria "Der Struwwelpeter" (Peter cel cu părul zburlit), volum considerat un precursor al benzilor desenate şi una dintre primele cărţi pentru copii în care textul narativ este îmbinat cu ilustraţiile. Cartea cuprinde 10 povestiri moralizatoare în versuri, demonstrând într-o manieră augmentată consecinţele unui comportament necorespunzător al celor mici. În plus, personajele principale sunt aspru pedepsit
Deşi textele i-ar deranja pe majoritatea părinţilor de azi, la momentul apariţiei pe piaţă, cartea s-a bucurat de un teribil succes, cititorii considerând-o nu doar extrem de amuzantă, dar şi foarte educativă. Spre deosebire de poveştile clasice, în cele create de Hoffman, copiii sunt sever pedepsiţi pentru orice năzbâtie ori obraznicie.
Spre exemplu, când eroul principal din "Povestea lui Angus" - un băieţel zdravăn şi sănătos - se încăpăţânează să nu mai mănânce supa, se îmbolnăveşte subit şi moare cinci zile mai târziu.
În "Povestea micuţului care îşi sugea degetul", mama îşi avertizează pruncul să renunţe la acest prost obicei, altfel croitorul i-l va tăia cu foarfeca. Copilul nu o ascultă, aşa că în scurt timp îşi face apariţia croitorul care fără să stea pe gânduri îi retează micuţului degetele buclucaşe. Cu acest text, Heinrich Hoffman a introdus în literatura europeană personajul imaginar Bau-Bau, întruchipat de un om cu foarfece, care îi pedepseşte pe copiii neastâmpăraţi. Abordări similare se regăsesc şi în celelalte poveşti: un băieţel care nu se piaptănă ajunge să fie detestat de către ceilalţi copii, un altul care chinuie animalele este sfârtecat de un câine, iar o fetiţă care se joacă cu chibriturile îşi dă foc din greşeală şi moarte în chinuri.
Iniţial, Hoffman a scris cartea şi a ilustrat-o cu desene proprii pentru fiul său în vârstă de trei ani, drept cadou de Crăciun, nemulţumit de oferta de poveşti neinteresante din librăriile vremii. Prietenii săi au fost cei care l-au convins să o publice.
Cartea a fost tipărită în cel puţin 1.500 de exemplare, fiind reeditată în anii ce au urmat. Până în 1848 ajunsese deja la a şasea ediţie cu mai mult de 20.000 de copii vândute. Unul dintre cei mai mari fani ai volumului a fost Mark Twain, care l-a tradus pentru prima dată în limba engleză, în 1891. Din cauza unor probleme ce ţineau de drepturile de autor, varianta scriitorului american - "Peter cel neîngrijit" - nu a fost publicată decât în 1935, după moartea lui.
"Der Struwwelpeter" se numără printre cele mai de succes cărţi cu autor german şi s-a răspândit în lumea întreagă, fiind tradusă în 45 de limbi.
Citiţi şi: