Un brand în derivă. Cum a dispărut FEPA’74 de pe firmamentul economiei româneşti

Una din cele mai mari fabrici din judeţul Vaslui din perioada pre-decembristă, ce asigura mii de locuri de muncă şi lucra la foc continuu, a decăzut constant după 1994. Fabrica mai are doar 200 de angajaţi şi se menţine cu greu pe linia de plutire.

La mijlocul anilor ’70 a luat fiinţă la Bârlad fabrica ce urma să devină un brand de oraş şi de ţară. Fabrica de Elemente Pneumatice şi Control (FEPA) ’74 a apărut în contextul industrializării accelerate a economiei româneşti. Foştii angajaţi îşi amintesc cu regret emulaţia acelor vremuri, când depuneau eforturi colective pentru pentru creşterea producţiei.

Se lucra în trei schimburi şi piesele produse în fabrică erau la mare căutare. Muncitorii spuneau cu mândrie că, dacă e nevoie, pot să facă şi “ochi de om”. Se produceau piese în serie mică, lucru care făcea diferenţa între FEPA şi cealaltă fabrică de renume a oraşului, Fabrica “Rulmentul” Bârlad, care avea de trei ori mai mulţi angajaţi şi făcea doar produse în serie.

În perioada de maximă dezvoltare, la mijlocul anilor ’80, FEPA avea aproape 3.600 de angajaţi. Salarizarea era la nivel de ramură, salariul mediu pentru categoria a V-a (maximă) era între 2.700-2.800 de lei, echivalentul a 2.800 de lei în zilele noastre. Bârladul a fost privilegiat în anumite privinţe. Când comuniştii au început să strângă cureaua pentru plata datoriilor statului, “fepiştii” şi-au păstrat nivelul de trai şi producţia, deoarece produsele fabricate de ei erau cerute de întreaga economie românească.
“Era economia centralizată, piaţa CAER era impusă, dezvoltarea era susţinută şi vânzarea produselor se făcea organizat şi centralizat. Exporturile erau dirijate prin ministerul de resort şi se făcea vânzare într-o piaţă impusă în ţările comuniste”, a declarat, pentru “Adevărul”, un fost lider de sindicat.

Funcţiona din inerţie

Forţa de muncă era foarte bine pregătită, erau ateliere de cercetare ce concurau cu cele canadiene, CTC-ul avea un rol foarte important. AMC-urile (aparate de măsură şi control), traductoarele sau ventilele pneumatice produse de FEPA erau de cea mai bună calitate. Într-o lună se făcea producţie cât a ajuns să se facă în şase luni după anul 2000.
“După 1990, fabrica a funcţionat de la sine câţiva ani. Nu se impuneau chletuieli de şcolarizare, colaborările existau. A mers din inerţie”, a menţionat fostul sindicalist.

FEPA a luat fiinţă ca societate pe acţiuni în 1991 şi avea , încă, peste 3.000 de angajaţi. În 1996 a avut loc primul val de concedieri, apoi reducerea personalului s-a făcut periodic. În 2004, anul privatizării, fabrica mai avea doar 866 de muncitori: “Au apărut produsele de import, competitive. Raportul calitate-preţ era mai bun pentru piesele făcute de nemţi şi italieni, ca să nu mai vorbim de cele din SUA şi Japonia. Căderea economiei s-a produs în lanţ”.

Marea privatizare

SC FEPA SA a fost privatizată prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare dintre AVAS şi consorţiul constituit din SC Grup Energetic Tender SA, SC Cover Me Design SRL şi Constantin Cozar, persoană fizică (directorul general al fabricii).

În spatele celor două societăţi se aflau nume controversate, care de-a lungul anilor s-au aflat în vizorul anchetatorilor. SC Grup Energetic Tender SA a dobândit 33% din acţiuni şi îi avea ca acţionari pe Ovidiu Tender, SC Tender SA Timisoara, SC Nuclear Montaj SA Bucuresti, SC Prospectiuni şi SC Fitpol SA. Cealălalt acţionar, Cover Me Design SRL, a dobândit tot 33% din acţiuni şi îi avea în spate pe Antonio Vrusnea si Alexandru Dumitru, acesta din urmă devenind şi preşedintele Adunării Generale a Acţionarilor.
În momentul privatizării, FEPA avea o cifră de afaceri de peste 25 milioane de lei, fiind încadrată în categoria întreprinderilor mari. Prin privatizare, acţionarilor li s-a impus să realizeze în următorii 5 ani investiţii de peste 900.000 euro anual pentru restructurare sau să realizeze investiţii de mediu în valoare de 65.000 euro în primele şase luni şi o infuzie de capital de 1,3 milioane euro.

"Statul nu s-a comportat ca un investitor privat prudent"

Consiliul Naţional al Concurenţei, care a sprijinit AVAS la privatizarea societăţii bârlădene, a subliniat în raportul de monitorizare: “Se poate considera că statul acţionează ca un vânzător/investitor privat prudent, în condiţiile în care se face dovada că acesta obţine cel mai bun preţ de vânzare al acţiunilor sale. Consiliul Concurentei a analizat dacă statul acţionează ca un investitor prudent in cazul SC FEPA SA. Preţul plătit de cumparator pentru achiziţionarea de acţiuni este de 1,7 milioane lei. Consiliul Concurenţei reţine că această valoare este cu mult mai mica decât cuantumul facilităţilor acordate la privatizarea societăţii FEPA, respectiv 67 milioane lei. Un investitor privat caută să vanda acţiunile pentru un preţ pozitiv, în timp ce, în cazul de faţă, luând in considerare toate angajamentele asumate de statul român, preţul final este negativ. Un investitor privat ar fi putut să accepte un preţ negativ numai în situatţia în care costurile lichidării societăţii exced costurilor legate de privatizare. AVAS a adus la cunostinţă Consiliului Concerenţei faptul că, anterior privatizării, nu s-a realizat o analiză comparativă între costurile lichidării societăţii şi costul privatizării acesteia. În consecinţă, Consiliul Concurenţei constată că, în cazul privatizării SC FEPA SA, statul nu s-a comportat ca un investitor privat prudent".
Acelasi Consiliu a amendat cu peste 500 de milioane de lei vechi cei doi acţionari majoritari (Grupul Energetic Tender si Cover Me Design) deoarece au notificat cu întarziere preluarea FEPA.

Fabrica “ochi de om” mai are acum doar 200-250 de salariaţi.