Scrisoarea Victoriei, fata Revoluţiei, pentru bunici. „Ne-aţi spus: să nu minţi, mamaie, te ia Poliţia! Dar sunteţi primii care îl aplaudaţi pe mincinosul de Ponta”

Lucia Victoria Cîrstea, o tânără născută în anul Revoluţiei, a postat pe contul ei de Facebook o scrisoare emoţionantă adresată părinţilor şi bunicilor din România. ”În fiecare zi ne dovediţi că vă iubiţi pe voi, mai mult decât pe noi! Asta pentru că nouă ne refuzaţi dreptul la un viitor demn, în beneficiul unui prezent umilitor şi mizer al vostru şi în care ne obligaţi şi pe noi să trăim”, sunt câteva dintre gândurile tinerei.

Lucia Victoria Cîrstea, unul dintre tinerii care vor o “ţară ca afară”, s-a săturat să mai fie generaţie de sacrificiu, s-a săturat ca viitorul ei să stea în ştampila celor din lumea veche! Strigătul ei vine într-o scrisoare postată pe contul personal de reţeaua Facebook, în care tânăra îşi exprimă revolta faţă de acei părinţi şi bunici care, în ciuda dragostei pe care şi-o declară pentru copiii şi nepoţii lor, uită de aceste lucruri atunci când merg la vot.

Reproducem mai jos integral scrisoarea Victoriei, care a precizat încă de la începutul textului că şi-a primit acest nume pentru că s-a născut în 1989, anul Revoluţiei, când românii sperau că au învins sistemul dictatorial. 

”Mă cheamă şi Victoria, pentru că m-am născut în ’89, la Revoluţie… Îmi iubesc părinţii, îmi iubesc şi bunicii şi mă iubesc şi ei pe mine. Dar să fiu oare printre puţinii copii iubiţi de părinţi? Chiar aşa, voi cei care sunteţi părinţi, poate şi bunici, cât de mult vă iubiţi copiii? Staţi aşa, nu vă grăbiţi să spuneţi “mai mult decât orice pe lumea asta”, “pentru voi trăim, muncim”, bla, bla, bla! 

Pentru că în fiecare zi, ne dovediţi că vă iubiţi pe voi, mai mult decât pe noi! Asta pentru că nouă ne refuzaţi dreptul la un viitor demn, în beneficiul unui prezent umilitor şi mizer al vostru şi în care ne obligaţi şi pe noi să trăim. “Să nu furi mamaie, că te ia Poliţia”, ne spuneaţi când eram mici, iar voi ieşiti în stradă la “plimbarea libertăţii” şi cereţi eliberarea hoţilor, îl votaţi pe Vadim care, în nesimţirea lui, vrea ca toţi puşcăriaşii de “vază” să fie eliberaţi? Păi ăia mi-au furat mie viitorul, prezentul părinţilor mei şi vouă pensia şi bătrâneţea! 

“Să nu minţi tataie, că nu e frumos”, iar voi sunteţi primii care-l aplaudaţi pe mincinosul de Ponta şi gaşca lui de mafioţi. De ani de zile aveţi doar promisiuni, nimic concret, mai mult v-au luat decât v-au dat, dacă v-au dat un leu, au avut grijă să va ia 10 lei înainte. Dacă vă promit acum 10 lei, eu şi copiii mei (dacă-oi mai avea chef să fac!) va trebui să plătim 100 de lei! Şi voi spuneţi că ne iubiţi? Cum? Că ne duceţi, când luaţi pensia sau salariul, la Mc'D? Că ne luaţi nu ştiu ce gadgeturi? 

Tata! Bunica! Lăsaţi berea sau telenovelele! Avem şi noi dreptul la viaţă, nu doar voi! Arătaţi-ne cum să ne cerem drepturile, atunci când ele ne sunt încalcate. Aţi făcut din noi o generaţie de secretare, vânzători, drogaţi, curve cu facultate şi de asistaţi social.

De ce ne mai vorbiţi despre cum se făcea şcoală pe vremea voastră, când voi îi lăsaţi pe nemernicii ăştia să bage toţi proştii la facultate şi copiii de clasa I nu au nici abecedare? Ne vreţi lângă voi, sau ne vreţi pribegi prin lume, tineri fără casă, fără un loc de muncă, fără ţară, făra un viitor? Şi pentru ce? Pentru o sticlă de ulei şi un pachet de macaroane? Atât valorăm noi? Asta este măsura iubirii voastre? Pentru ca nişte nenorociţi să se îmbogăţească doar din furat? Ei fură doar pentru ei, pentru beizadelele şi amantele lor, nu pentru voi, ci de la voi! 

În ’89 v-aţi luat porţia de libertate, dar nu aţi fost în stare să o păstraţi şi pentru noi! Ne vreţi martiri, eroi post mortem, cu alte cuvinte şi mai pe înţelesul tuturor, aşteptaţi să murim tot noi tinerii, ca să va fie bine tot vouă?

Îmi amintesc ce spunea tataie al meu: “Ehe, noi ne-am cam trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul, mai rău e de copiii ăştia…”. Aş mai spune multe, dar mă îneacă indignarea şi-mi pare rău de voi, ştiu că n-o să fiţi de acord cu mine în prima fază, dar mai citiţi odata şi imaginaţi-vă cum va fi viaţa noastră peste puţin timp. Iar eu voi şti tot timpul că de va fi rău, va fi din cauza nepăsării şi caliciei voastre, iar de va fi bine, va voi mulţumi şi le voi vorbi şi copiilor mei despre voi. 

Vă sărut’mâna tuturor şi să ştiţi că eu vă iubesc mult şi, dacă vreţi să va dovedesc asta în stradă, eu o voi face. Dar voi, cât de mult ne iubiţi?

P.S. Nu, părinţii mei, nu se încadrează în categoria voastra şi nici ai mei bunici!”

[<a href="//storify.com/Alinavasile123/scrisori-c-tre-victor-ponta" target="_blank">View the story "Scrisori către Victor Ponta " on Storify</a>]