Cum să vorbeşti româneşte fără să te înţeleagă vreun român. Enunţ în limba descifrată doar de cunoscători „Riiprorocu găba imaspa nî rupţico“

Copiii şi tinerii au tendinţa de multe ori de a vorbi codat, într-un limbaj ştiut doar de ei pentru a nu înţelege cei din jur ce pun ei la cale. Probabil că orice copil a încercat la un moment dat să vorbească păsărească, un mod de vorbire relativ simplu. Vorbirea prin inversarea silabelor este, însă, mult mai grea, dar cuvintele rezultate sunt savuroase.

„Sflecă” în loc de „sfeclă”, „lomocotivă” în loc de „locomotivă” sau „cumiţă” în loc de „micuţă” sau „protocală” în loc de „portocală”, sunt doar câteva cuvinte formate prin inversarea unor litere sau silabe pe care le-ai încercat, probabil, cel puţin o dată în copilărie.

Potrivit conferenţiarului Mirela Ioana Borchiş, de la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, vorbirea de acest fel se numeşte metateză şi presupune „modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt”.

„Este un joc de cuvinte şi copiii îl fac adesea pentru că ei accesează aproximativ limbajul. De obicei nu se obţine alt efect decât acela al unui joc de cuminte. Nu este un fenomen general. Este un fenomen care a existat întodeauna în istorie. A şi dus la formarea unor cuvinte. Nu este un fenomen răspândit, dar există unii scriitori care au valorificat metateza în povestioarele pentru copii. Poate fi un joc controlat şi atunci devine un fenomen de creaţie”, a explicat lingvistul.

Pe acelaşi principiu al metatezei se pot forma, însă, controlat cuvinte cu ajutorul cărora poţi formula propoziţii fără pe care le pot şti doar cunoscătorii. Pentru ca vorbirea să se realizeze cât mai simplu şi mai repede, este de preferat ca inversarea să se facă pe silabe. Spre exemplu, „casă” se pronunţă „săca”. În cazul cuvintelor formate dintr-o singură silabă cuvântul în vorbire „codată” se poate realiza prin punerea punerea ultimei litere în faţa cuvântului. Spre exemplu, „nas” devine „sna”, pronunţat „sîna”.

În cazul cuvintelor formate din mai multe silabe, se formează cuvântul „codat” împărţindu-l pur şi simplu în două. Spre exemplu, „parlament” devine „lamentpar”. În cazul unor cuvinte care prin inversarea silabelor se dezvăluie enunţul, se pot combina literele şi fără respectarea silabelor. Spre exemplu, „deputat” poate fi pronunţat „putatde” sau „utatdep”.

Atunci când cuvintele formulate prin inversarea silabelor formează propoziţii, rezultă o vorbire care poate fi chiar distractivă. Iată câteva exemple. „Fulpro ed grageo tees lce ima reta” se traduce „Proful de geogra este cel mai tare”. Fraza din titlul articolului „Riiprorocu găba imaspa nî rupţico“ se traduce „Procurorii bagă spaima în corupţi“.