Scrisoarea trimisă de Tudor Arghezi Regelui Carol al II-lea. „Vă datoresc, Majestate, fiinţa reputaţiei mele literare“
0Marele poet Tudor Arghezi avea o relaţie specială cu Casa Regală a României, care îl ajutase să publice prima sa carte. Se întâmpla în anul 1927, cu volumul „Cuvinte potrivite“. Astfel, poetul obişnuia să trimită Casei Regale un exemplar de fiecare dată când lansa un nou volum.
În anul 1930, Tudor Arghezi se afla la cea de-a treia apariţie editorială: volumul de proză scurtă „Poarta Neagră“, care apăruse la Editura „Cultura Naţională“.
Lucrearea cuprindea o serie de amintiri şi scene petrecute în închisoare, pentru că în anul 1919 fusese arestat şi condamnat, alături de 24 de ziarişti, printre care se afla şi Ioan Slavici, sub acuzaţia de colaborare cu ocupantul german. Marele poet şi-a ispăşit pedeapsa în Penitenciarul Văcăreşti. Tudor Arghezi a trimis un exemplar al volumului „Poarta neagră“ Majestării Sale Regele Carol al II-lea, împreună cu o scrisoare de mulţumire, pentru că Regele îl ajutase să publice, în anul 1927, prima sa carte, „Cuvinte potrivite“, care fusese editată de Fundaţia Culturală Principele Carol.
Captivat de pictura lui Ştefan Luchian
„Cartea conţine,, de asemenea, două texte despre pictura lui Ştefan Luchian, artist îndeosebi de apreciat de autor“, se arată în lucrarea „Nostalgii“, de Sorin Popescu.
Cel de-al treilea volum semnat de Tudor Arghezi apare la puţin timp după revenirea Principelui Carol al II-lea pe tronul României.
„De câte ori tipăresc o nouă carte, aleg primul exemplar pentru Rege“
Scrisoare trimisă lui Arghezi este datată pe 4 decembrie 1930 şi este publicată de Sorin Popescu în cartea „Nostalgii“:
„Majestate,
Am ţinut să trimit M.S. Regelui primul exemplar scos din tipar, al volumului meu al treilea; celelalte două I-au fost trimise în exil, la Paris. Cel dintâi volum al meu, de versuri, a ieşit subt semnul, ştampat pe coperta albă, al Alteţei Sale Principele Carol şi a avut noroc. Fără sprijinul Fundaţiei fostei Sale Alteţe Regale, deşi în momentul apariţiei materiale absentă, poate că stihurile din «Cuvinte potrivite» nu ar fi văzut lumina zilei niciodată. Vă datoresc, Majestate, fiinţa reputaţiei mele literare şi, de câte ori tipăresc o nouă carte, aleg primul exemplar pentru Rege. Iertaţi-mă totuş (i) că pun în mâinile Majestăţii Voastre un alt exemplar decât cel de lux, pe care Vi-l pregăteşte editura; acela va fi gata de abia peste 4 săptămâni şi doream, ca un contact mistic, ca pe masa Majestăţii Voastre să se deschidă cartea mai întâi. Primiţi Vă rog, Majestate, o metanie, îngenunchiată pe locul cel mai curat al sentimentelor mele.“