Târgovişte: Cetăţuia–Negru Vodă, linişte şi adăpost în vârful muntelui
0Situat pe cursul superior al râului Dâmboviţa, în regiunea munţilor Leaota, complexul monastic şi arheologic Cetăţuia este un obiectiv care împlineşte cerinţele tuturor categoriilor de turişti, fie că sunt interesaţi de spiritualitatea creştină sau de istoria antică, sau pur şi simplu, de o plimbare plăcuta într-un peisaj de basm. Mănăstirea a fost construită pe ruinele unei vechi cetăţi dacice.
Dacă veniţi dinspre Târgovişte alegeţi drumul naţional 72A şi după aproximativ 45 de km de la plecare veţi ajunge la Mănăstirea Cetăţuia, situată între comunele Cetăţeni şi Stoeneşti.
Cu cât înaintăm spre Câmpulung, defileul Dâmboviţei devine din ce în ce mai sălbatic, realizând în această porţiune, cel mai îngust sector după Cheile Dâmbovicioarei. Frumuseţea defileului este dată de abundenţa de formaţiuni geologice, care apar ca nişte personaje mitologice în mijlocul pădurii sau sub forma unor pereţi verticali, cu înălţimi ameţitoare, cu stânci netezite de trecerea apelor.
Cetăţuia, veche aşezare dacică
De la şosea, o cărare îngustă duce călătorul de la poalele muntelui, printre stânci şi prin pădurea de fag până în vârf, situat la 880 de metri deasupra nivelului mării, cu o diferenţă de nivel faţă de firul văii de peste 200 de metri. Drumul este presărat din loc în loc cu bănci unde călătorul poate să-şi tragă sufletul, căci urcuşul nu este nici pe departe uşor.
Săpăturile arheologice efectuate de-a lungul ultimelor secole au scos la iveală cea mai veche cetate geto-dacică de zid cunoscută până acum la sud de Carpaţi, datând din secolul VI d.Hr. Aceste vestigii pot fi admirate şi astăzi, printre acestea numărându-se bazinele de apă săpate în piatră, cavalerul trac, ale cărui trăsături sunt sculptate în stâncă, ziduri, vetre de cult şi morminte.
Aşezare strategică în timpul Evului Mediu
Aici obişnuiau să se retragă din faţa turcilor şi tătarilor voievozii Ţării Româneşti. Aşa s-a născut legenda lui Negru Vodă. Legenda spune că stânca s-a topit sub paşii voievodului, păstrând astfel urmele lui săpate în piatră. La 100 de paşi de la schit, pe o scăriţa care merge pe deasupra prăpastiei se afla Chilia lui Negru Vodă, o cameră boltită înaltă de trei metri şi lungă de doi în care se spune că voievodul ascundea tezaurul în vremurile invaziei tătarilor. Muntele este plin de grote şi crăpături în stâncă, care au slujit drept adăpost lui Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazu în vreme de restrişte.
Biserica rupestră
Ajungem şi la apogeul călătoriei noastre. Schitul este amenajat într-o peşteră naturală, alcătuită din două săli separate printr-un perete natural. În ea poate fi admirat altarul original al bisericuţei construit de doamna Marghita a lui Negru Vodă, dar şi pictura votivă, realizată în secolul XIV şi refăcută în secolele XVIII şi XIX. Într-o scobitură în piatră au fost găsite moaştele în perfectă stare de conservare ale lui Ioanichie Schisomonahul, datând de la 1638.
Din 1992 schitul a devenit mănăstire
Supranumită Meteora României, mănăstirea este un loc de atracţie pentru credincioşi datorită izvorului tămăduitor care se găseşte sub altar, dar şi icoanei făcătoare de minuni despre care se povesteşte că au vindecat multe suferinţe sufleteşti şi trupeşti. Puţini sunt cei care rezistă vieţii grele din mănăstire, deşi în ultima vreme există apă curentă, curent electric şi un funicular pentru aprovizionare. Doar cinci călugari se îngrijesc de slujbe şi treburile curente din mănăstire.