Prăpădul făcut la Târgovişte de neamţul Dietrich, în timpul Primului Război Mondial: stare de asediu, raţii infime de mâncare şi impunerea de taxe şi impozite

14-15 august 1916. România intră în vâltoarea Primului Război Mondial şi Armata Română trece Carpaţii în Transilvania în urma declarării stării de război cu Imperiul Austro-Ungar. Superioritatea numerică şi tehnică a armatelor germane, care intervin pe frontul autro-ungaro-român din Transilvania, determină Armata Română să înceapă retragerea. Târgovişte este ocupat, iar maiorul Dietrich impune starea de asediu.

În 1916, pe direcţia Târgovişte, de-a lungul Văii Dâmboviţei, în luna noimebrie, Divizia a 12-a bavareză, comandată de experimentatul general Morgen, se confruntă cu diviziile româneşti a 12-a şi a 22-a comandate de generali Razu şi Găiseanu, constituite într-un grup ofensiv. 

Regimentul III nr 22 Dâmboviţa, care a dus lupte grele în Transilvania (Dealul Măgura, Tohanul Vechi, Crihalm şi pe Olt), dar şi la Câmpulung, este decorat cu ordinul “Mihai Viteazul”. 

3 decembrie. Se dă bătălia pentru Târgovişte. Oraşul este apărat cu îndârjire de către trupele Divizia a 22-a, de elevii şi profesorii Liceului Militar “Nicolae Filipescu’ de la Mănăstirea Dealu. Divizia a 12-a bavareză intră în oraş şi îl ocupă, aşa cum este ocupat întrgul judeţ Dâmboviţa. Trupele române se retrag spre Moldova.

Comanda este preluată de maiorul Dietrich 

Este instalată Militar-Vervaltung în Rumanien (Administraţia Militară în România), în Târgovişte fiind reprezentată de Comandamentul etapi nr 266 de sub comanda maiorului Dietrich şi care îşi exercită responsabilităţile de ocupaţie pe tot teritoriul judeţului Dâmboviţa.

17 februarie 1917. Maiorul Dietrich emite Ordonanţa nr. 464, instituind o adevărat stare de teroare în Târgovişte şi judeţ, în cazul în care cetăţenii nu se vor supune ordinelor date, atât femeile cât şi copiii între 12 şi 16 ani fiind obligaţi să lucreze la repunere  în funcţie a sondelor distruse de Armata Română în retragere, a conductelor şi rafinăriilor, dar şi la forări.

“Ocupaţia militară germană este din ce în ce mai opresivă şi spoliatoare. Printr-o ordonanţă a administraţiei germane esunt stabilite raţii zilnice pentru hrana populaţiei: 225 de gr. de făină, 150 de gr de mălai. unt rechizionate produsele animale, obiecte de cupru, alamă, bronz, clopotele unor biserici din oraş, instalaţiile uzinei electrice şi ale reţelei de canalizare. Sunt impuse taxe şi amenzi, neplata atrăgând internarea în lagăr. De asemenea, Primăria este obligată să cuprindă în buget o subscripţie de război de 33.504 lei”, se arată în Istoria Târgoviştei (autor George Coandă).

În 1918 Populaţiei nu se mai poate oferi decât încălţăminte cu feţe de hârtie şi tală din lemn. Ocupantul german a schimbat numele românesc al multor străzi târgoviştene. 

La 11 noiembrie, Primul Război Mondial ia sfârşit prin semnarea armistiţiului e către cel de-al II-lea Reich german. Trupele germane de ocupaţie părăsesc în cursul nopţii oraşul, dispărând “ca praful înaintea vântului, pierind pomenirea lor”.