De ce nu se găsesc roşii româneşti în pieţele din judeţul cu cei mai mulţi fermieri înscrişi în programul „Tomata“. „Eu n-aş mânca, şi la preţul ăla!“
0Judeţul Olt este şi în acest an pe primul loc la numărul de fermieri înscrişi în programul „Tomata“, cu peste 5.000, primele roşii ajungând din solariile oltenilor în marile pieţe din ţară. Oltenii mănâncă, în schimb, roşii din Turcia, Spania şi Italia.
Primăvara 2019, atipică din multe puncte de vedere, spun legumicultorii, le-a adus totuşi celor care au investit în sisteme performante de încălzire a serelor posibilitatea să-şi vândă primele tomate mai devreme decât niciodată, adică în prima parte a lunii aprilie, deşi în anii trecuţi acest lucru se întâmpla în mai. Tomatele oltenilor au ajuns, astfel, în pieţele din marile oraşe ale ţării, în Bucureşti în special, unde cumpărătorul dă şi 28 lei/kilogram, tomatele româneşti fiind considerate adevărate „trufandale“. Ce le deosebeşte de cele de import, spun producătorii, sunt gustul deosebit şi prospeţimea. Preţul, în schimb, este şi de aproape cinci ori mai mare.
„Se vând în special în Bucureşti şi mai rar prin ţară, prin Cluj, prin.... Preţul e undeva la 16-18 lei. În pieţele noastre nu le găsim, pentru că olteanul nu dă banii ăştia pe ele“, a declarat Ion Păunel, preşedintele Sindicatului Producătorilor Olt, explicând că în acest an recoltarea la soiurile extratimpurii s-a început mai devreme ca niciodată.„Dacă înainte ieşeam undeva la 3-5 mai, în acest an cei care au ieşit cu primele roşii săptămâna viitoare chiar le termină, niciodată nu s-a recoltat tomata aşa devreme“, a mai spus Păunel, explicând că la o astfel de performanţă au ajuns legumicultorii din localităţi ca Cilieni, Giuvărăşti, Izbiceni, localităţi din sudul judeţului Olt, unde clima este mai blândă. Şi aici, însă, ar fi apărut o altă problemă, generată de serile reci din ultima perioadă. „Îi dai căldură, dar planta are nevoie de mai mult, are nevoie şi de aerisire, şi de lumină. Şi aerisirea s-a făcut, dar serile au fost reci, zilele, înnorate, iar în unele solarii deja sunt probleme, a intrat mana“, a mai spus Păunel, insistând pe faptul că pentru a obţine roşiile atât de bine primite de consumatorii cu dare de mână legumicultorii au investit, în schimb, foarte mult şi în mod constant în ultimii ani, astfel că preţul bun obţinut nu înseamnă neapărat şi un profit pe măsură.
„Le-aş lua cu 20 de lei kilogramul de la ei. Aici le vând?“
În cea mai mare piaţă din Slatina, capitala judeţului cu cei mai mulţi legumicultori înscrişi în programul de sprijin „Tomata“ prin care statul acordă anual 3.000 euro celor care produc tomate în solarii pe cel puţin 1.000 m.p., roşiile olteneşti lipsesc. „La ei aş da pe ele 20 de lei. Kilogramul. Eu nu-mi permit să iau aşa ceva, pentru că aici nu se vând, de-abia se uită la astea, cu 6 lei“, explică un comerciant din piaţă. „Eu n-aş mânca, eu, una, n-aş mânca din alea, cu ce sunt ele tratate, să le scoată la timpul ăsta. Şi la banii ăia, cât este kilogramul... De-aia nici nu aduc“, întăreşte un alt comerciant opinia primului.
„Au fost clienţi care s-au plâns că le-au ieşit bube la gură, sau că i-a durut stomacul, au făcut alergii... Şi nu mai iau, nu acum, când le vine vremea, da“, a intervenit în discuţie şi al treilea comerciant, convins că a luat decizia bună şi că n-ar reuşi să vândă la Slatina roşiile atât de căutate în oraşele mari. „Oamenii aici nu sunt avuţi, nici n-ar da, vă spun sincer, banii ăştia“, continuă discuţia în aceeaşi notă. Afară din piaţă, la mesele aşezate la chiar la intrare, printre tomatele roşii care se vând cu 6 lei şi cu 8 lei, un comerciant mai curajos, singurul, a adus totuşi roşii româneşti. „Sunt roşii curate, de la Pleşoiu, nu vând eu... Au un gust deosebit, vă spun sincer. Pe astea le mai am, le vreţi?“, încearcă omul să-şi vândă marfa, deşi puţini sunt clienţii care întreabă după ce văd preţul: 23 lei/kg.