Mierea din Prahova ajunge în Canada, Norvegia şi Finlanda. Tinerii care au convins UE să le dea bani pentru o afacere dulce
0Trei tineri din satul prahovean Mislea îşi ocupă tot timpul cu un meşteşug greu, moştenit în familie, apicultura. Mierea lor face senzaţie în nordul Europei şi în Canada, iar pentru dezvoltarea afacerii cu produse bio au convins Uniunea Europeană să le dea fonduri.
Ana Maria-Popescu, 25 de ani, fratele ei, Valentin, 27 de ani şi soţia acestuia, Olga, 22 de ani, sunt „Stupina Popescu“, o afacere dulce care a luat naştere în satul Mislea din comuna prahoveană Scorţeni. Startul afacerii l-a reprezentant pasiunea tatălui celor doi fraţi, Ana şi Valentin, pentru lumea minunată a albinelor.
Bărbatul a început să se ocupe de apicultură în urmă cu 13 ani. Avea doar patru stupi, iar cei doi copii au crescut pe lângă el învăţând secretele meseriei, de la montarea ramelor în stupi, „mersul în pastoral“, adică plecatul de acasă cu stupii în zone din ţară unde sunt culturi de sezon, până la recoltarea mierii şi a celorlalte produse miraculoase ale stupului.
Le-au fost furaţi stupii
„În urmă cu trei ani, ne-am decis să accesăm fonduri europene. A fost nevoie de foarte multă hârţogăraie şi am fost la un pas să abandonăm după ce ne-au fost furaţi stupii şi am fost descalificaţi pentru pierderea familiilor de albine. Într-un final am reuşit“, povesteşte Ana-Maria, tânăra apicultoare din Prahova.
Au primit 12.000 de euro fonduri europene, bani care s-au transformat într-o „vatră“ care numără acum 160 de stupi şi achiziţia de utilaje apicole şi agricole. În ciuda tinereţii, cei trei prahoveni de 22, 25 şi 27 de ani, nu au dat niciodată înapoi şi în majoritatea timpului sunt împreună cu şi pentru albine.
„Este o muncă ce se întinde pe tot parcursul anului, de primăvara devreme şi până iarna târziu. Trebuie să avem în permanenţă grijă de albine şi să dezvoltăm familiile din stupi. Şi aproape tot anul suntem plecaţi, la Slobozia, pentru câmpurile de rapiţă, în Urziceni pentru salcâm, în Valea Doftanei apoi la Varniţa pentru tei şi la Cobadiu, în Constanţa, pentru culturile de floarea-soarelui, muştar şi coriandru“, povesteşte Ana-Maria.
Mierea de pălămidă a ajuns în străinătate
Printre sortimentele de miere pe care le obţin se numără atât cele clasice, precum cea de tei, salcâm şi polifloră, dar şi unele mai rare. „Anul trecut am reuşit să obţinem o miere foarte rară, de pălămidă, o plantă care este, de fapt, o buruiană. Însă mierea obţinută este specială prin culoare, aromă şi consistenţă, cu virtuţi excepţionale pentru sănătate“, explică Olga care, deşi este cea mai mică dintre cei trei apicultori a învăţat foarte repede, în ultimul an de zile, secretele meseriei.
Mierea pe care o produc o vând la târguri, o mică parte angro, însă în cele mai multe cazuri, ajung în casele românilor prin recomandări. Prietenii lor au dus cunoştinţelor din străinătate mierea de la Mislea, iar acum zeci de borcane iau drumul Canadei, Finlandei şi Norvegiei.
„Străinii sunt mari consumatori de miere românească şi întotdeauna caută produse de cea mai bună calitate. Anul trecut au gustat şi mierea de pălămidă, însă în top rămân, atât în ţară cât şi afară, mierea de salcâm şi cea de tei“, spune Ana-Maria.
Români care nu au gustat niciodată miere
În ultimii ani, şi mierea de rapiţă, cu beneficii pentru persoane care suferă de osteoporoză, dar şi multe alte afecţiuni, a început să intre în preferinţele consumatorilor. „Am fost aproape şocaţi să descoperim, la târguri prin ţară că sunt români care nu au gustat niciodată miere. Iar despre mierea de rapiţă, care are un aspect specific, alb, cristalizat, au întrebat inclusiv dacă este untură. De asemenea, am fost prin şcoli, unde am oferit mostre de miere copiilor, iar mulţi dintre ei nu mâncaseră niciodată. Este trist că într-o ţară cu mare potenţial pentru apicultură şi în ciuda unor beneficii excepţionale ale mierii pentru sănătatea şi psihicul omului să mai poată exista astfel de cazuri“, au remarcat tinerii apicultori.
Mari iubitoare ale tradiţiilor, Ana-Maria şi Olga sunt două prezenţe greu de trecut cu vederea la târgurile din România. Sunt îmbrăcate aproape întotdeauna în costum popular şi pot vorbi ore în şir despre pasiunea lor şi despre produsele stupilor, de la polen, propolis, căpăceală, până la faguri şi miere.