Care este sursa mirosului de hazna resimțit în Ploiești în ultimele săptămâni
0Ploieștenii se tem să mai deschidă geamurile, pentru că de câteva săptămâni se resimte puternic un miros de hazna și fecale. Probleme au fost semnala în zonele Nord, Albert, Malu Roșu și Vest din Ploiești.
Situația nu este una noua, în anii trecuți oamenii confruntându-se cu mirosuri similare în aceeași perioadă a anului, potrivit observatorulph.ro. Oamenii spun că mirosul reclamat este unul greu, organic, diferit de cel cu care ploieștenii sunt obișnuiți în mod normal și care provine de la rafinăriile din oraș.
„E îngrozitor, parcă mergem printr-o zonă cu haznale”, spun oamenii.
Începând cu luna septembrie angajații Animals Farm Prod au început campania de fertilizare a terenurilor pe care le au arendă în vecinătatea cartierelor din Ploiești, iar acest lucru corelat cu intensificările vântului au făcut ca mirosul să ajungă în oraș.
Potrivit reprezentanților societății, la fertilizarea din acest an este folosit un îngrășământ natural, lichid, rezultat în urma descompunerii deșeurile provenite din retail, cantine și industria alimentară. Acesta este achiziționat de la stația de biogaz Genesis, construită la Filipeștii de Pădure.
Pe de altă parte, ploieștieni care locuiesc în zona Mihai Bravu – Sud sunt nevoiți să suporte în fiecare noapte mirosul îngrozitor de produs petrolier, de gaze și alți compuși chimici greu de identificat. Se simte în tot orașul și în localitățile limitrofe, potrivit observatorulph.ro.
Ploieştiul are o istorie bogată în exploatările de gaze și petrol. În 1857 a stabilit o premieră mondială, devenind primul oraş din lume cu rafinărie.
Până pe la 1860, principalii exploatatori de ţiţei fuseseră ţăranii liberi, cunoscuţii fântânari, băieşi sau gropari, denumiri provenind direct din îndeletnicirile lor.
După 1860 însă, când exploatarea „aurului negru” a început să necesite capitaluri tot mai importante, rolul ţăranilor a scăzut în favoarea proprietarilor unor bogate terenuri petrolifere, de regulă în aria judeţelor Prahova şi Dâmboviţa.
Cea dintâi rafinărie, dotată cu instalaţii moderne, la nivelul epocii, a fost începută, însă, la Ploieşti, în decembrie 1856, de către Teodor Mehedinţeanu, fapt care a dat startul distilării pe cale industrială a ţiţeiului.
„Fabrica de gaz“ a fraţilor Mehedinţeanu a fost pornită cu echipamente din Germania şi, în acelaşi an, calităţile petrolului lampant obţinut la Ploieşti au făcut ca proprietarii să câştige prin licitaţie concesiunea pe mai mulţi ani a iluminării cu gaz a Bucureştilor.
Resursele de petrol ale României sunt cunoscute şi exploatate încă din perioada Daciei Romane, urme ale „aurului negru“, numit atunci picula, fiind găsite pe ceramica din secolul al II-lea. Din secolul al XIII-lea, petrolul a început să fie cunoscut în Evul Mediu românesc sub numele de păcură, iar ulterior, în epoca modernă şi contemporană a jucat un rol-cheie în dezvoltarea economică a ţării.