Cum se prepară acasă tinctura de roiniţă, cu multiple beneficii. Sfat de fitoterapeut: „Înainte trebuie consultat medicul“
0Numită popular şi lămâiţă, datorită mirosului asemănător cu al lămâii, roiniţa (Melissa officinalis) este o plantă cunoscută mai ales pentru efectele terapeutice eficiente în afecţiunile stomacului. Dar în funcţie de modul în care este preparată, poate fi de ajutor în multe alte tulburări.
Roiniţa creşte spontan în sud-vestul ţării, lângă păduri sau prundişuri şi este uşor de recunoscut după frunzele asemănătoare urzicii şi florile alb-gălbui sau liliachii, dar poate fi cultivată în aproape orice curte, ceea ce specialiştii în fitoterapie ar recomanda oricui e interesat de virtuţile tămăduitoare ale plantei, care nu sunt deloc puţine.
Substanţele sale active - ulei volatil, camfor, principii amare, tannin, flavonoide, citrol, citroneol, mucilagii, vitamin C, calciu, magneziu - conferă roiniţei efecte terapeutice mai ales în afecţiunile stomacului, dar şi în stările nervoase. Planta poate fi utilă în echilibrarea digestiei, stimularea poftei de mâncare, ameliorarea şi tratarea hipertiroidiei şi nu numai. Depinde de cum o foloseşti.
Cele mai comune şi simple utilizări ale roiniţei sunt sub forma infuziei şi decoctului, pe lângă pulberi şi cataplasme, şi ele foarte la îndemână.
Se macerează 14 zile
Deşi nu la fel de simplu de obţinut, tinctura de roiniţă este, de asemenea, un preparat cu acţiune terapeutică reunoscută. Desigur, poate fi cumpărată direct din farmaciile naturiste, dar, la fel de bine, poate fi obţinută şi acasă în bucătărie.
"Avem nevoie de cca 20 de grame de plantă uscată la 100 ml de alcool de 50 de grade. Se poate folosi şi plantă verde, dar cantitatea este egală cu cea de alcool. Amestecul se lasă la macerat timp de două săptămâni, la temperatura camerei. La final se filtrează, iar tinctura rezultată se păstrează apoi în sticle mici, închise la culoare", explică, pentru "Adevărul", specialistul Elena Badea, administratorul site-ului infuziedesanatate.ro.
Dincolo de tulburările digestive, tinctura este recomandată în cazul durerilor de cap ce apar pe fond nervos.
“Se administrează, la nevoie, o linguriţă de tinctură dizolvată în apă sau în ceai de plante. Se recomandă ceaiul de tei, de muşeţel sau de sunătoare. Tinctura reduce stările de agitaţie şi stimulează memoria, fiind indicată ca adjuvant în tratarea bolnavilor de Alzheimer, în cure lungi, de peste patru luni, la indicaţia unui medic”, mai precizează, pentru "Adevărul", Elena Badea.
Potrivit specialistului, tinctura poate fi utilă şi în tulburările psihice, însă şi în acest caz administrarea se face după consultarea medicului de specialitate.
“Printre afecţiunile în care tinctura de roiniţă este eficientă se mai numără hepatitele virale, herpesul, când se administrează până la şase linguriţe pe zi (n.r. după consultarea şi la recomandarea medicului). La fel se administrează şi pentru ameliorarea stărilor de rău asociate ciclului menstrual (dureri abdominale, spasme, iritabilitate, dureri de cap, bufeuri), dar în cure de patru săptămâni, şase linguriţe pe zi”, mai spune Elena Badea.
Tinctura de roiniţă nu este pentru oricine. De ce trebuie consultat un medic
Consultarea unui medic înaintea administrării tincturii de roiniţă este foarte importantă, dat fiind că planta nu este pentru oricine. Pentru că are efect similar anumitor medicamente, medicul este singurul care poate spune dacă şi în ce condiţii se recurge la acest adjuvant. Mai trebuie subliniat şi că tinctura de roiniţă este contraindicată în hipotiroidie, sarcină, alaptare şi, desigur, în alergii la această plantă.