Cum plantau securiştii microfoane în locuinţe. Când se folosea parola „Domnul Ilie“ în apelurile telefonice şi ce rol avea

În România anilor '80, în perioada de vârf a opresiunii comuniste, cetăţenii deveneau ţinte ale Securităţii din motive dintre cele mai diverse.

Urmărirea audio era una din metodele de poliţie politică folosite la scară largă de fosta Securitate din România. Detalii despre aceste aspecte, având la bază arhiva C.N.S.A.S, apar într-un studiu („Securitatea în anii ’80. Aspecte ilustrative de poliţie politică”) publicat în urmă cu 18 ani (2001) de istoricul Ionuţ Dogaru. 

„În anii ’80, motivele pentru care anumite persoane deveneau obiective în atenţia Departamentului Securităţii Statului sunt dintre cele mai diverse şi acoperă o plajă largă de medii socio-profesionale. Alături de vechile <Probleme> (dosare-problemă) precum <Partidele burgheze> (P.N.Ţ., P.N.L., P.S.D.R.), <Legionarii> etc., …sunt constituite sau dezvoltate <dosare de obiectiv>…”, arată autorul. 

Conform studiului, mijloacele tehnice folosite pentru a duce la îndeplinire urmărirea audio a obiectivelor organelor de securitate erau puse la dispoziţie de unitatea specială „T”. 

„Ofiţerii acestei unităţi, din Bucureşti şi din structurile teritoriale, instalau microfoane în locuinţe şi birouri, puneau dispozitive de ascultare la centralele telefonice, transcriau informaţiile obţinute şi le transmiteau direcţiei care ceruse ascultarea. Prin complexul sistem de interceptare a convorbirilor telefonice (I.C.T.) şi de microfoane la domiciliu (I.D.M.), se încerca suplinirea aportului informaţional al surselor umane precum şi verificarea corectitudinii acestora”, se mai arată în studiu. 

Aşa cum reiese din documentele de arhivă, dosarele de urmărire informativă conţin, în majoritatea lor covârşitoare, materiale rezultate în urma folosirii tehnicii operative.  

Ofiţerii unităţii speciale plasau microfoanele în momentul în care persoana nu se afla la domiciliu, sau aceasta era ţinută departe pentru ca echipa de lucru să instaleze aparatura. Pentru a introduce echipamentele în locuinţă, se obţineau, într-un mod conspirat, mulajele cheilor locuinţei. 

Într-un Plan de măsuri publicat de autor în anexa 1 a studiului, se poate vedea în detaliu, paşii pe care Securitatea îi urma în timpul plasării tehnicii de urmărire în locuinţa unei persoane suspecte:  

„Accesul în apartamentul … (obiectivului - n.n.) se va face prin folosirea cheilor confecţionate anterior, care au fost probate şi s-au dovedit a funcţiona. Asigurarea conspirativităţii efectuării studiului tehnic şi a instalării mijloacelor va fi realizată după cum urmează: Pe palierul unde locuieşte .. (obiectivul - n.n.) sunt patru apartamente (inclusiv al lui). În perioada în care preconizăm să efectuăm lucrarea, pe palier se află acasă o singură familie. […] Pentru asigurarea obiectivului s-au luat măsuri „F” (filaj - n.n.), urmând ca totodată acestuia să i se dea, la locul de muncă, o ocupaţie care să nu-i permită plecarea până la sfârşitul orelor de program. Pentru asigurarea soţiei obiectivului se vor lua măsuri „F” la domiciliul mamei acesteia, unde cea în cauză stă temporar […]. Din date obţinute prin mijloace T.O. rezultă că cea în cauză va sta la domiciliul mamei ei până la revenirea acesteia”, se arată la punctul privind „Efectuarea lucrării de instalare propriu-zisă”.

Securiştii se gândeau la orice variantă, astfel încât aveau soluţii pentru orice întâmplare neprevăzută din timpul operaţiunii: 

„Ca variantă de blocare a obiectivului, în situaţia extremă când acesta ar vrea să plece de la locul de muncă spre domiciliu în timpul programului, se va recurge la contactarea lui de către … (un ofiţer de securitate - n.n.) care va purta cu el o discuţie prelungită privind activităţile tehnice … iar în final îl va recruta fictiv … pentru a-i furniza informaţii despre unele aspecte de la locul său de muncă. […] Totodată discuţia cu … (obiectivul - n.n.) … va oferi timpul necesar retragerii echipei care lucrează în apartamentul acestuia. Pentru situaţia în care se va impune blocarea soţiei … aceasta va fi preluată de organele de filaj şi sub acoperirea organelor de miliţie, va fi dusă la I.M.B. unde se va discuta cu ea despre activitatea de la locul de muncă …În vederea asigurării retragerii echipei în situaţii urgente este folosit apartamentul … (unei vecine - n.n.) care a fost de acord să ne sprijine punându-ne la dispoziţie spaţiul ei de locuit. Apartamentul … se află faţă în faţă cu apartamentul (obiectivului - n.n.), putându-se, în caz de forţă majoră, trece foarte repede dintr-un apartament în altul”  

În ceea ce priveşte sistemul de comunicaţie folosit de ofiţerii aflaţi în misiune, acesta era codificat:  

„Sistemul de legături între ofiţerii participanţi la acţiune va fi realizat după cum urmează: Echipele de filaj care îi asigură pe … (obiectiv - n.n.) şi pe soţia lui vor ţine legătura prin radio cu un echipaj aflat la domiciliul obiectivului. […] Comunicarea se va face codificat conform termenilor stabiliţi … . Pentru situaţiile deosebite, când staţiile storno nu pot, din diferite motive, să funcţioneze … se vor folosi telefoanele de la locuinţele … (vecinei - n.n.) şi … (obiectivului - n.n.). Pentru diferenţierea apelurilor făcute de ofiţerii angrenaţi în acţiune, de apeluri incidentale ale unor legături ale soţilor … sau ale… (vecinei - n.n.), cei care vor face apeluri telefonice vor suna de două ori, vor întrerupe circa 30 de secunde, apoi vor suna din nou. Când se va răspunde la aparat cei care sună vor întreba de „domnul Ilie”, întrebare la care se va răspunde „da, la telefon”. […] Faţă de cele de mai sus propun a se aproba acţiunea de instalare a mijloacelor T.O. la domiciliul … (obiectivului - n.n.)”.