Video Trăiesc în inima pădurii, rupți de restul lumii. Cele mai izolate cătune din Hunedoara VIDEO

Câțiva oameni au mai rămas în cătunele de pe valea Tătăușului din Hunedoara, înghițite aproape complet de pădure în ultimele decenii. În trecut, locurile erau pline de viață.

În Hunedoara, un drum forestier lega în trecut satele Ghelari și Cerna, cel din urmă înghițit de Lacul Cinciș odată cu amenajarea hidrotehnică de la începutul anilor ’60. Locuitorii din Cerna și alte patru sate învecinate au fost mutați pe un deal din vecinătatea barajului, în noul sat Cinciș – Cerna, înființat în 1962.

Drumul de pe valea pârâului Tătăuș (video) traversa cătunele Valea Tâlharilor și Tătăuș, fiecare cu mai mult de 20 de gospodării, înainte de a coborî în așezarea de pe valea Cernei. Ultima parte a drumului forestier a dispărut sub ape în urmă cu șase decenii, împreună cu satul Cerna și cu o parte din cătunul Tătăuș.

Cu timpul aproape toți localnicii rămași în cătunele de pe valea Tătăușului și-au părăsit gospodăriile, iar pădurea a cuprins așezările din ce în ce mai depopulate.

Drumul care cobora din Ghelari spre Cerna s-a transformat într-o potecă, ruptă în mai multe locuri de pârâul Tătăuș și blocată de numeroșii copaci prăbușiți peste ea.

Ruinele unor case vechi se văd, din loc în loc în loc, printre arbori, în timp ce alte clădiri abandonate au rămas în picioare, în poienile traversate de pârâu. În mijlocul pădurii, două familii s-au încăpățânat să rămână, în ciuda condițiilor grele de viață din locurile care par rupte de restul lumii.

Oamenii pădurii

Maria (79 de ani) și fiul ei locuiesc într-o căsuță cu o singură cameră din cătunul Valea Tâlharilor. Vechea lor casă, de cărămidă, s-a mistuit într-un incendiu, împreună cu aproape toată agoniseala familiei. Izvorul din pădure le folosește pentru alimentarea cu apă, iar într-o mică grădină cultivă legume.

„Oamenii au început să plece de aici, după construirea barajului Cinciș, când apele au inundat satele din vale, iar locurile acestea au rămas izolate. În trecut erau pline de viaţă”, își amintește Maria.

Poteca din pădure care trece pe lângă gospodăria bătrânei coboară spre cătunul Tătăuș, unde mai locuiesc frații Goia, doi bărbați și o femeie, într-o casă construită la începutul secolului al XX-lea.

„De la casa noastră, mai sunt vreo doi-trei kilometri până pe malul lacului Cinciș, dar ca și de la Ghelari până aici, drumul e greu de străbătut. Au căzut o mulțime de copaci pe el. Viața e grea și aici, dar și la oraș”, spune Gheorghe, unul dintre localnici.

La fel ca familia din cătunul învecinat, frații din cătunul Tătăuș urcă pe jos, în satul Ghelari, pentru a-și cumpăra alimente, însă cea mai mare parte a timpului o petrec în mijlocul sălbăticiei, izolați de restul lumii.

În trecut, satul Ghelari era unul dintre cele mai prospere din Hunedoara, datorită marilor zăcăminte de fier exploatate aici. În minele sale munceau mii de oameni, iar o cale ferată îl lega de Hunedoara.

În ultimele decenii din comunism, pe dealurile sale au fost construite cartiere de blocuri, planurile autorităților fiind ca satul Ghelari să devină o localitate urbană. Minele de fier din Ghelari au fost închise în anii 2000, iar comuna a început să se depopuleze. Teritoriile fostelor mine au fost ocupate de pădure, la fel și ale unor cătune din jurul lor.