Comori dispărute pe fundul Lacului Cinciș. Apele au înghițit pentru totdeauna locuri uimitoare VIDEO
0Lacul Cinciș din Hunedoara a fost înființat într-o zonă cu o istorie bogată. Mai multe sate au fost inghițite de apele sale, iar odată cu dispariția lor au ajuns pe fundul lacului și o serie de comori arheologice valoroase.
Lacul Cinciș a fost înființat la începutul anilor ´60, pentru a asigura alimentarea cu apă a combinatului siderurgic din Hunedoara și a municipiului, însă odată cu amenajarea hidrografică și cu construcția barajului său, o suprafață de aproape nouă kilometri pătrați a fost inundată.
Au ajuns sub ape vetrele mai multor sate, biserici medievale și rămășițe ale unor așezări antice. Iată povestea locurilor legendare înghițite de ape.
Comori dispărute sub ape
În vechea vatră a satului Cinciș, actuala zonă „Orizont”, arheologii au descoperit la începutul anilor ´60 rămășițele unui cimitir antic și a unei villa rustica (moșie a romanilor).
Necropola era formată dintr-o construcţie funerară şi un spaţiu de înmormântare învecinat acesteia în care au fost identificate 13 morminte de incineraţie. Clădirea cuprindea o cameră şi în continuarea ei o grădină împrejmuită cu zid de piatră, unde se aflau trei morminte de incineraţie şi unul cu sarcofag de cărămizi care se presupune că era de inhumaţie.
La intrarea în ansamblul funerar au fost descoperite resturile unui pavaj cu dale de piatră şi ale unui postament pe care ar fi fost amplasate două statui funerare despre existenţa cărora se ştie dintr-o consemnare mai veche. În jurul construcţiei cu grădina funerară au fost cercetate cele 13 morminte de incineraţie.
Inventarul mormintelor cuprindea mai multe lame de cuţit din fier, două fibule din argint şi mai multe din bronz, un inel de aur cu gemă, cuie, ţinte, scoabe şi piroane (probabil de la rugul funerar), ceramică variată (ulcioare, căni, farfurii), de bună calitate, inclusiv terra nigra, opaiţe, flacoane de sticlă şi monede. În unele morminte, arheologii au descoperit bulgări de minereu de fier, situaţia putând fi interpretată ca un indiciu că defuncții ar fi lucrat în exploatările de fier din zonă.
„Caracteristicile necropolei de la Cinciş indică o populaţie de origine illiră, iar construcţia considerată villa rustica şi cimitirul sunt legate, mai degrabă, de exploatările de fier din zonă”, informau istoricii, citaţi în volulmul „Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică”, de Dumitru Popa.
La câțiva kilometri de lacul Cinciș în zona Teliuc – Ghelari, funcționau în Antichitate mai multe exploatări de fier.
Ruinele unor vechi topitorii, sub Lacul Cinciș
Rămășițele unora dintre cele mai vechi topitorii de fier din împrejurimile Hunedoarei sunt și ele comori dispărute sub apele Lacului Cinciș, ori au rămas ascunse în pădurile de pe malurile sale. Un astfel de atelier, unde la sfârșitul Evului Mediu localnicii prelucrau minereul de fier provenit de la minele Ghelariului, se află pe teritoriul fostului sat Baia Craiului, dispărut odată cu amenajarea hidrografică Cinciş – Cerna.
În apropiere de biserica romano-catolică ruinată funcţiona o topitorie pentru producerea fierului, ale cărei ruine se disting în pădure ori au dispărut sub ape și aluviuni.
„Se aminteşte despre acest atelier în conscripţia urbarială din 1754 ca fiind în funcţie, având în dotare două cuptoare pentru afinare a fontei şi ciocane pentru forjarea lupelor, dar şi pentru producerea de produse finite. În anul 1756 atelierul producea coase. Tot ca atelier de coase este amintit şi în documentele din 1802 şi 1820. În anii 1848 şi 1849, împreună cu atelierul Fanci, a furnizat mari cantităţi de fier şi oţel în bare pătrate şi rotunde, fabricii militare de armament din Oradea, precum şi unelte, sape, cazmale, etc. Şi-a încetat activitatea în 1865”, arată Ioan Romulus, autor al unor monografii dedicate istoriei Uzinelor de Fier şi combinatului din Hunedoara.
Atelieul era amplasat în cătunul Baia Craiului în care îşi avea sediu Parohia romano-catolică, aflată sub patronajul visteriei atelierelor de fier de pe domeniul Hunedoara, dar şi o şcoală pentru copii angajaţilor, patronată de Oficiul de la Topliţa, adaugă cercetătorul.
În apropiere de satul desfiinţat Baia Craiului, satul Topliţa mai păstrează rămăşiţe ale metalurgiei secolelor trecute. Mai multe topitorii funcţionau și aici, pe valea Cernei, la sfârşitul Evului Mediu.
Lacul Cinciș a înghițit cinci sate
Construcţia barajului Cinciş a dus la dispariţia a cinci sate din Ţinutul Pădurenilor, aflate pe valea râului Cerna. Localnicii au fost strămutaţi, iar peste 100 de case, împreună cu bisericile, şcolile şi cimitirele din vechile aşezări au ajuns sub ape.
Cele mai multe dintre clădiri au fost demolate, iar sătenii au fost mutaţi pe deal, unde şi-au ridicat case noi. Şi mormintele au fost mutate pe deal, la Cinciş, însă multe au rămas sub lac.
Oamenii din satele învecinate lacului relatau despre blestemele aruncate în trecut asupra lui, de cei care nu au vrut să-şi părăsească aşezările înainte de a fi inundate. Se spune că animalele nu erau lăsate să bea apă din lac, pentru că apele ar fi fost bântuite de spiritele celor îngropaţi în mormintele aflate pe fundul apei.
Ruinele a două biserici, una ortodoxă şi cealaltă romano-catolică, au rămas abandonate în coada lacului Cinciş. A treia biserică, veche din vremea Huniazilor, a fost demolată, înainte ca locul să fie înghiţit de ape, chiar dacă localnicii s-au opus distrugerii acesteia.
Biserica împărătesei Maria Tereza
În zona fostului sat Baia Craiului unde râul Cerna își lărgește suprafața, revărsându-se în lac, au rămas ruinele unei biserici romano-catolice, impunătoare. Clădirea a fost ridicată în urmă cu aproape două secole şi jumătate și ar fi fost ctitorită de împărăteasa Maria Tereza (1717 – 1780). Ruinele sale reprezintă o atracţie pentru amatorii de fotografii, care se opresc pentru a le admira de pe malul opus al lacului, încearcă să ajungă pe jos la ele.
Interiorul bisericii a rămas pustiu, plafonul este acoperit de moloz şi vegetaţie, iar acoperişul s-a prăbuşit. Doar turla bisericii a rămas mai puţin afectată de ruinare. În vecinătatea aşezământului, câteva morminte vechi sunt şi ele devastate, iar pereţii şi fundaţiile solide de piatră ale unor clădiri îi pot duce cu gândul pe oaspeţii lor la vremurile în care satul era animat de oameni.
În anii ´60, biserica de la coada lacului a fost abandonată, împreună cu cea ortodoxă din vecinătatea sa, veche de un secol. Ambele au suferit distrugeri iremediabile, iar apele lacului le-au inundat parţial, timp de mai multe decenii.
„În trecut puteam intra cu barca în interiorul bisericii, unde apa se ridica la aproape un metru. Cu timpul, această zona a mai ieșit de sub ape, din cauza aluviunior și a scăderii nivelului apei”, își amintea un localnic din Toplița.
În ultimii ani, nivelul lacului de acumulare a rămas scăzut în amonte de baraj, astfel că apa nu a mai ajuns la biserică. Vegetaţia a transformat împrejurimile bisericii de la „izvoarele” lacului într-o mlaştină, acoperită în cea mai mare parte de stuf.
Mormântul misterios de la biserica Huniazilor
În timp ce ruinele bisericii romano-catolice mai pot fi văzute, cea mai veche biserică de pe valea Cernei a fost distrusă și înghițită de ape, la înființarea lacului de acumulare.
Biserica Huniazilor din Cinciş, constuită din piatră, datată din prima parte a secolului al XV-lea şi ar fi fost ridicată de cnejii locali, rude cu Ioan de Hunedoara. Se spune că aici ar fi fost înmormântată Elisbeta Morzsinai (Morzsina / Margina / Murşina), mama lui Ioan de Hunedoara.
O legendă arăta că în satul Cinciş de pe malul Cernei, Elisabeta l-ar fi întâlnit pe regele Sigismund de Luxemburg, căruia avea să îi dăruiască un fiu, pe Ioan de Hunedoara.
Despre biserica Huniazilor, care păstra deasupra stranei inscripţia „Iohannes XX” şi un portret al voievodului transilvan, cercetătorii susţin că a fost clădită pe panta dealului aplecat spre pârâul Valea Limpede şi ar fi fost ridicată de Moga, o rudă a Huniazilor. A fost consolidată la sfârşitul secolului al XIX-lea, însă la începutul anilor ’60 a fost demolată.
Iniţial, autorităţile comuniste şi sătenii s-au înţeles ca biserica să fie mutată din locul în care se afla pe un deal. Iar dacă acest lucru nu ar fi fost posibil, exista varianta construirii unui zid în jurul lăcaşului, care să o protejeze de apă. Însă până la urmă, bunurile bisericii au fost salvate, însă construcția a fost distrusă.
Locul fostei biserici medievale se află sub ape, în apropiere de barajul lacului de acumulare şi de malul opus motelului Cinciş. Unii localnici au povestit că în anii secetoşi, rămăşiţele bisericii şi chiar turla acesteia puteau fi observate. Alteori doar umbrele vechiului lăcaş se vedeau sub ape, însă uneori, relatau oamenii, li se părea că aud clopotele vechii biserici, pe dealul din apropierea acesteia.
Odată cu ele a fost îngropat şi misterul mormântului mamei lui Ioan de Hunedoara. Menţiunile cu privire la mama lui Ioan de Hunedoara sunt extrem de rare în epoca medievală. S-a păstrat, în schimb, legenda Corvinilor, relatată de cărturarii acelor vremuri şi înfăţişată în frescele de secol XV din Castelul Corvinilor.
Înainte cu câţiva ani de începerea lucrărilor la amenajarea hidrografică, relata preotul Opre Crăciun din satul Cinciş, starețul Arsenie Boca (de la Mănăstirea Prislop, aflată în apropiere) i-ar fi avertizat pe localnici că biserica Huniazilor va dispărea sub ape și le-a cerut să salveze toate bunurile de valoare din ea. Preotul satului a salvat de la dispariție frescele medievale din vremea lui Ioan de Hunedoara și mai multe vestigii antice prețioase, descoperite pe vatra satului Cinciș, înainte de a fi inundată de ape. Două statuete romane de marmură, care înfățișau doi togati, se numără printre ele.
Se încarcă comentariile...
