La 102 ani, Alexandru Duma din Banpotoc trăiește cea mai fericită perioadă din viața sa

 Anul acesta, pe 20 noiembrie, Alexandru Duma din satul Banpotoc va împlini venerabila vârstă de 103 ani. Bătrânul povestește cu o claritate remarcabilă despre Marea Unire de la Alba Iulia, al doilea război mondial sau despre cei aproape patru ani de muncă la Casa Scântei

Mic de statură, coboară cu greu cele câteva trepte pentru a ajunge în curtea casei. Se folosește de două bastoane pentru a putea păși, însă ochii vioi și zâmbetul larg scot în evidență un om care mai are încă poftă de viață. Bătrânul se numește Alexandru Duma și s-a născut în 20 noimebrie 1908.  Se mândrește cu inima sa despre care spune că trebuie să fie foarte puternică. “Uneori stau și mă gândesc cum a bătut ea încontinu atâta amar de vreme. Eu am mai dormit, m-am odihnit însă ea a bătut întruna. Trebuie că e o inimă foarte tare”, spune apreciativ bătrânul.
Are braţele încă puternice, spune el, pentru că şi-a petrecut aproape o viaţă întreagă muncind ca pietrar şi cioplitor în marmură. Îşi aminteşte zâmbind, emoţionat, de Marea Unire de la Alba Iulia, de întâlnirea cu prinţul Mihai şi regele Carol al doilea, de luptele la care a participat în URSS, în vremea celui de-al doilea război mondial şi chiar de campaniile electorale din primii ani ai regimului comunist. „ Am avut o viață chinuită povestește Duma. Am lucrat ca pietrar apoi am plecat la război. Am luptat la Cotul Donului și în Crimeea alături de ruși. Din 1941 până în 1944. Retrăiesc și acum coșmarul războiului. Mii de morți și atâta lume distrusă. Acolo mi-am șubrezit picioarele”, povestește hunedoreanul.
Astăzi, la 103 ani bătrânul se mândrește cu familia sa. “Trăiesc cei mai frumoși ani ai vieții mele. Am trei fiice, cinci nepoți și șapte strănepoți. Ueori stau și mă gândesc că doar cei chinuiți au parte de o viață așa de lungă. Cei bogați se prăpădesc repede pentru că nu au dorința de a trăi”, crede Duma.

A lucrat mai bine de trei ani la Casa Scânteii

Munca istovitoare este lucrul cel mai de preț al bătrânului pietrar. Povestește cu emoție despre marile lucrări ale comunismului la care a luat parte. Una dintre ele este Casa Scânteii din București. “Coordonam o echipă de 140 de oameni. Carte învățasem în armată. Timp de trei ani jumătate am placat cu marmură toată Casa Scânteii din București. A fost o muncă titanică. La sfârșit comuniștii ne-au dat drept  <primă>, posibilitatea de a vizita clădirea. Eu am cerut bani dar degeaba”, spune cu tristețe bătrânul.  Din cauza meseriei sale, a fost întrebuinţat serios în al doilea război mondial, în timpul căruia fusese trimis pe frontul rusesc. Hunedoreanul cioplea pietrele funerare ale soldaţilor decedaţi şi monumentele eroilor ruşi. „În apropiere de Odessa, într-un mic sat numit Ortăcoi, în fiecare zi erau aduse de pe front câteva sute de cadavre, pe care oamenii le îngropau pe un deal. În vârful colinei am ridicat, din marmură, un monument în cinstea eroilor”, a mai spus Alexandru Duma.
O singură nelămurire mai are meșterul pietrar, acum la cei aproape 103 ani. Nu înțelege de ce pierde din înălțime. “Mă simt ciudat, sunt tot mai mic şi mai mic, pe zi ce trece. Nu știu de ce”, spune nedumerit Duma.

Secretul longevităţii

La cei 103 ani, Alexandru Duma nu poate vorbi de o rețetă a longetivității. “Am muncit mult şi mi-a fost drag să muncesc. Nu fumam, pentru că îmi slăbeau puterile. Nu am băut alcool decât în puţine ocazii şi poate apa din fântânile satului, nu neapărat cea de la izvoarele minerale din Banpotoc, m-a ajutat să ajung la vârsta asta”, crede bătrânul.