Nini Ioniţă şi-a făcut muzeu etnografic în curte

Giurgiuveanul, în vârstă de 57 de ani, a reuşit să colecţioneze sute de obiecte, unele vechi de peste 100 de ani.

Ionel Ioniţă, căruia toată lumea îi zice „Nini”, a fost dintotdeauna fascinat de viaţa la ţară. Pentru că a trebuit să locuiască la oraş, a compensat pierderea, stând la casă. Acum, curtea lui este un veritabil muzeu etnografic privat, Nini devenind în ultimul deceniu unul dintre cei mai renumiţi colecţionari giurgiuveni, câştigând şi premii la concursuri de gen.
Nini Ioniţă şi-a „tapetat” pereţii exteriori ai casei cu 212 obiecte pe care le foloseau în gospodărie, pe vremuri, ţăranii din Giurgiu cât şi din alte judeţe. Nu trebuie plătit niciun ban pentru vizitarea muzeului.
„ Am strâns obiecte uzitate la munca de la câmp, obiecte folosite la prelucrarea laptelui, la transportul apei, la îngrijirea animalelor. Am chiar obiecte din lemn necesare bucătăriei, la pregătirea mâncărurilor, iar cel mai vechi obiect este un scripete pentru războiul de ţesut, din 1884”, spune mândru Nini.

Frumos aranjate, fascinante prin povestea lor, obiectele muzeului etnografic privat din curtea lui Ioniţă, fac deliciul celor care adesea îi calcă pragul gospodăriei. Bărbatul deţine de la juguri, lopeţi, fiare de călcat, ulcioare pentru apă şi până la „ceasuri CFR” de zeci de ani dispărute de pe piaţă, sau cântare cu o vechime de 80 de ani. Spune că nu a dat niciun ban pe obiecte, ci peste tot pe unde s-a dus, i-a întrebat pe proprietarii caselor dacă lucrurile care lui i-au făcut cu ochiul, lor le mai trebuie. „ În casele bătrâneşti, mai ales, nu se poate să nu găseşti ceva. Decât să le arunce, le spun să mi le dea mie”, mai zice Nini.

Colecţionează şi pungi din plastic

Colecţionarul giurgiuvean a strâns toate cele 212 obiecte în ultimii 10 ani, din Giurgiu şi ale judeţe precum Călăraşi, Sibiu, Dolj, Gorj şi Constanţa. „ Sunt obiecte care nu se mai văd şi nu se mai întrebuinţează deşi unele sunt geniale. Cineva trebuie să le strângă ca să nu dispară de tot”, subliniază zâmbind Nini Ioniţă. Bărbatul mai are şi 27 de colecţii, printre care cele de chibrituri, dopuri de sticlă, şerveţele, pungi din plastic, plicuri poştale, sifoane din sticlă, scoici, pietre şi chiar bancuri. „ Am 5.000 de bancuri pe care de câte ori plecăm în concediu le luăm cu noi şi râdem până ne doare stomacul”, precizează Ioniţă.


PROFIL

Născut: 12 iunie 1953, Giurgiu
Profesie: pensionar, fost militar
Familie : căsătorit, o fată şi doi nepoţi Răzvan şi Adina

ÎNTREBĂRI:
1.    Care este cel mai valoros obiect din muzeul dumneavoastră?
Toate sunt valoroase, însă am reuşit să obţin un „fragment” din dricul oferit preoţilor din Giurgiu, de către Franz Ferdinand I, în 1866.

2.    Oamenii sunt tentaţi să vă aducă obiecte vechi pe care le au acasă?
Da, chiar cei doi nepoţi ai mei, îmi aduc acasă tot ce găsesc pe stradă şi li se pare că sunt obiecte vechi şi de valoare.

CE-I PLACE: În afară de colecţiile de obiecte, îi place să colecţioneze şi tot ce găseşte interesant prin ziare. „Decupez articole din diferite categorii, de exemplu despre oraşe, despre România, şi le lipesc pe hârtii pe care le pun în dosare”, spune el.

Ce nu-i place:  Lui Nini Ioniţă nu pare să nu-i placă ceva, trăieşte cu pasiune fiecare clipă şi spune că ia oamenii şi întreaga lume, aşa cum sunt.