Generozitatea voluntarilor care-i ajută pe refugiaţii ucraineni: „Am redescoperit bucuria de a face bine”
0Zeci de tineri au venit, de la declanşarea războiului din Ucraina, să facă voluntariat în campusul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, devenită casă temporară pentru refugiaţi. Studenţii ajută la traducere, merg în vamă, sortează alimentele şi oferă ajutor oamenilor care au fugit din calea războiului.
Costel Nica (23 de ani), unul dintre tinerii voluntari, student la Universitatea din Galaţi, este într-o continuă mişcare, aleargă să-şi ajute semenii şi doarme pe unde apucă. Spune că a ales să facă voluntariat din empatie şi solidaritate cu refugiaţii ucraineni forţaţi să-şi părăsească locuinţele şi ţara de frica bombardamentelor.
„Ucraina a tras un semnal de alarmă cu privire la solidaritate, unitate, empatie, încât atât eu, cât şi întreaga Românie nu am stat să aşteptăm un <ordin>. Umăr la umăr, mână de la mână, suflet lângă suflet, am reuşit să pornim o întreagă <locomotivă> a solidarităţii şi umanităţii”, spune cu mândrie Costel Nica.
La Galaţi, în cadrul campusului studenţesc, tinerii voluntari sunt extrem de bine organizaţi. S-au mobilizat, şi-au organizat programul astfel încât să fie în slujba refugiaţilor 24 din 24 de ore.
„Lucrăm toată ziua ca furnicuţele. Am redescoperit bucuria de a face bine şi puterea de a împinge orice barieră cu scopul de a triumfa binele comunităţii. În acest caz binele comunităţii ucrainene”, spune tânărul voluntar.
Dramele celor peste 3.000 de refugiaţi care s-au cazat în căminele din campusul universitar, de la izbucnirea războiului în Ucraina, l-au impresionat pe Costel. Nu poate uita mesajele de recunoştinţă şi lacrimile din ochii mamelor şi copiilor refugiaţi.
Sursa: Universitatea Dunărea de Jos Galaţi
„Am descoperit în Căminul C, acolo unde fac acţiuni de voluntariat, poveşti emoţionante. Oameni care au plâns pe umerii noştri de multe ori, gândindu-se la familiile care au rămas în urmă, la oraşele distruse unde au trăit o viaţă întreagă în armonie, la vecinii sau cunoştinţele atacate de bombardate sau împuşcate de către armata rusă. Copiii au simţit în felul lor schimbarea de peisaj, a locului natal, dar, cel mai important, a lipsei tăticilor, care au rămas să lupte cu vitejie şi curaj într-un război pe care nu şi l-au dorit.
Mamele duc acum cea mai grea sarcină. Trebuie să vorbească şi să le explice unde este tatăl lor şi de ce au plecat din locul pe care ei îl numesc acasă. La plecare, atunci când ne despărţeam, simţeam cum se rupe o bucată din inimă”, mărturiseşte tânărul.
sursa: UDJ Galaţi
Studenţii ucraineni ajută la traducere
Voluntariat fac şi o parte dintre studenţii din Ucraina, care învaţă la Universitatea din Galaţi. Ei ajută la traducere, mai ales că este mare nevoie de translatori pentru a le răspunde întrebărilor cetăţenilor ucraineni. Unii dintre studenţi au reuşit să-şi aducă familiile lângă ei şi spun că sunt norocoşi că se află în România.
sursa: UDJ Galaţi
„La începutul războiului, am vorbit cu mama şi mi-a spus că situaţia este gravă. Am decis să o chem aici, în România. Au rămas şocaţi că se întâmplă aşa ceva. Nu se aşteptau”, spune Anastasia.
„Avem voluntari de la câteva asociaţii studenţeşti, care stau aici 24 din 24 şi s-au mişcat exemplar. Am încercat să coordonăm colecta de îmbrăcăminte, alimente, să facem trierea, am pus la dispoziţie frigidere pentru alimentele perisabile”, susţine Puiu Lucian Georgescu, rectorul Universităţii „Dunărea de Jos”.
În căminele din campusul studenţesc din Galaţi sunt cazaţi în acest moment peste 500 de refugiaţi ucraineni.