Vechea gară din Focşani a fost inaugurată de Carol I, a rezistat războaielor, dar a fost pusă la pământ după Revoluţie

Vechea gară din Focşani, inaugurată de regele Carol I în 1891, a rezistat războaielor mondiale şi a fost un martor mut al istoriei românilor, dar a fost demolată după Revoluţie, iar în locul ei a fost ridicată o altă gară.

Oraşul Focşani a avut până în anul 2001, una dintre cele mai frumoase gări din ţară, o construcţie de toată isprava, care a rezistat celor două războaie mondiale, dar cu toate acestea a fost pusă la pământ şi în locul ei a fost construită o altă gară.

S-a justificat atunci când s-a decis demolarea gării vechi că ar fi fost afectată de cutremure şi că nu este monument istoric, ideea susţinută şi astăzi de şefii de la Direcţia de Cultură Vrancea. Asta în condiţiile în care gara din Rm. Sărat, construită în aceeaşi perioadă, de acelaşi antreprenor, rezistă în picioare şi astăzi şi este unul dintre cele mai importante monumente culturale din oraşul vecin.

La inaugurare, în anul 1881, Regele Carol I a fost prezent alături de soţia sa, iar vizitele Majestăţilor Regale nu s-au oprit aici, revenind de multe ori.

FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea

“Se ştie că Regele Carol I a murit în 1914, Regina în 1916, şi nu au mai apucat solemnul moment al Marii Uniri de la Alba Iulia, aşa că spre Focşani s-au uitat întotdeauna cu mult drag şi, pe cât posibil, au încercat să ajute acest loc cât au putut de mult. Astfel, pe 14 martie 1879 au promulgat legea prin care s-a dispus construirea căii ferate Mărăşeşti-Buzău. Primele măsurători topografice au fost începute la 13 mai 1879, munca efectivă a început în noiembrie 1879, la 13 iunie 1881 au trecut primele trenuri de călători şi la 1 septembrie 1881 primele trenuri de marfă. Calea ferată a fost inaugurată oficial la 18 octombrie 188, în prezenţa Regelui Carol I, a Reginei Elisabeta şi a lui Ion C. Brătianu şi a fost exploatată de compania feroviară română de stat Căile Ferate Române. Cu certitudine că, atunci când s-a tăiat panglica, nu doar calea ferată era cea inaugurată, ci şi ansamblul de construcţii, instalaţii, amenajări situate pe aceasta, în dreptul cărora opreau trenurile, de unde se dirija mişcarea lor, unde urcau şi coborau călătorii, se încărcau şi se descărcau mărfurile, în special clădirea unde erau instalate birourile, sala de aşteptare pentru călători, adică într-un cuvânt fosta Gara Focşani”, ne spune istoricul focşănean Florin Dîrdală.

FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea

Iar dovada se află în documentele de arhivă care arată că în februarie 1882 autorităţile locale şi primarul Gh. Orleanu, în vederea justificărilor bugetare, au început să strângă toate actele de la furnizori, acte care atestau cheltuielile făcute pentru primirea cât mai onorabilă a Majestăţilor Regale, după cum urmează: cheltuieli pentru iluminat, pentru montarea arcurilor de triumf, în vederea procurării bucatelor alese, a trăsurilor pentru alaiul regal şi a vizitiilor, pentru aducerea  şi nivelarea pietrişului pe toate drumurile  unde va trece alaiul până la locul ales să-şi petreacă regii noaptea de 18 octombrie 1881, adică imobilul prefectului de la acea vreme, Panaite Tufelcică.

FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea

Construcţia gării din Focşani, o realizare 100% românească, îi este atribuită inginerului Dimitrie Frunză, în proiect fiind implicat şi marele arhitect Anghel Saligny.

Construcţia Gării a deschis practic drumul modernizării oraşului Focşani, autorităţile de la acea vreme considerând că este necesară amenajarea unei străzi principale care să facă legătura între Gară şi centrul Focşaniului, datorită amplorii pe care a luat-o comerţul, ceea ce conducea automat la dezvoltarea economică a urbei.

„În momentul construirii liniei Buzău-Mărăşeşti, inginerii au folosit infrastructura feroviară existenţa în cele două staţii terminus. Pentru Râmnicu Sărat şi Focşani însă, a trebuit să se construiască două clădiri feroviare noi. Construcţia acestora a fost încredinţată antreprizei I.G. Cantacuzino, despre care se ştie că a folosit fonduri personale pentru a vedea cele două clădiri gata şi drumul de fier realizat. Se mai ştie că din această încercare I.G. Cantacuzino a ieşit aproape falit, dar cine astăzi şi-ar mai folosi proprii bani pentru a construi o clădire de interes public”, arată Cătălin Pavel, un pasionat al istoriei feroviare din România.

Potrivit acestuia, prima schimbare a înfăţişării Gării Focşani a avut loc în anul 1911, odată cu introducerea curentului electric iar prima consolidare s-a făcut abia în anul 1926, fără a se aduce însă modificări estetice clădirii.

În cel de-al Doilea Război Mondial, Gara Focşani a fost bombardată, lucru care a condus la un program de refacere a infrastructurii, păstrându-se totuşi linia arhitectonică generală.

Ceas Garnier pe peronul gării vechi

„Peronul gării din Focşani însă a găzduit până la demolare un frumos ceas Paul Garnier, construit la Paris. Multe asemenea ceasuri, în stare de funcţionare sau nu, mai pot fi văzute prin gările din România. Înainte de 1989 ceasul funcţiona încă perfect, însă în ultimii ani de activitate ai gării vechi era descompletat”, mai arată Cătălin Pavel.

După anul 2000, Gara din Focşani a fost inclusă într-un proiect de modernizare, idee care a fost abandonată ulterior prin găsirea unei soluţii radicale, respectiv demolarea monumentului de patrimoniu.

Lucrarea a fost atribuită fără licitaţie afaceristului Corneliu Prunache, care nu a apucat decât să demoleze gara. Ulterior, în urma unui scandal de presă, lucrarea în valoare de cinci milioane de euro a ajuns la firma Valahorum Slobozia, actuala Eurogară de astăzi fiind finalizată în anul 2005, dar nu în întregime, corpul B al clădirii fiind abandonat şi devenind între timp raiul boschetarilor şi câinilor maidanezi.