Trecutul istoric, brandul cel mai preţios. Constanţa, oraşul tuturor timpurilor
0Când spui Constanţa, spui mare, Cazino, port, litoral, Mamaia. Şi totuşi, istoricii consideră că brandul oraşului de la malul mării este tocmai trecutul său preţios.
„Constanţa este cea mai veche aşezare continuă din România, încă din antichitatea grecească. Este cel mai vechi port locuit fără întrerupere de la Marea Neagră. Trecutul oraşului, istoria sa, reprezintă cel mai puternic, cel mai important şi cel mai reprezentativ brand al oraşului“, arată profesorul constănţean Gemil Tahsin, cadru universitar la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi director al Institutului de Turcologie şi Ştiinţe Centrale Asiatice.
Constanţa este principalul oraş al Dobrogei, provincia străveche de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin, denumirea antică a Mării Negre. În acest ţinut dintre Dunăre şi Marea Neagră, grecii au întemeiat primele localităţi de pe teritoriul ţării noastre.
La mijlocul secolului al VII-lea îen, grecii de pe litoralul Asiei Mici au clădit colonii pe ţărmul Mării Negre. Ionienii au construit Histria şi Tomis (Constanţa), iar dorienii - Callatis (Mangalia).
În secolul I îen, înainte de cucerirea Daciei de către romani, Dobrogea, care se numea pe atunci Schythia Minor, a intrat sub stăpânirea romană. Dobrogea devine astfel prima provincie romană din ţara noastră.
Expresia încleştării dintre daci şi romani o constituie monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi, construit de Imperiul Roman în anul 109. Prin ridicarea acestui edificiu, împăratul Traian a ţinut să-şi manifeste respectul pentru bravii locuitori ai teritoriului cucerit.
Tot aici, la Pontul Euxin, chiar în vechea cetate Tomis, este exilat poetul roman Ovidius Publius Naso. Nobilul expulzat din Roma, poet al Tristelor şi Ponticelor, este primul bard al acestui tărâm.
Numele Constanţei a fost dat de marele împărat bizantin Constantin cel Mare (306-337). Sub stăpânirea romană, vechea cetate grecească Tomis de la malul mării a primit numele Constantiana (Constanţia), după sora domnitorului.
De altfel, Constantin cel Mare şi-a botezat după el 4 dintre cei 6 copii. Cele două fiice ale sale au fost numite Constantiana şi Helena (după mama împăratului).
Secolul XIII încetăţeneşte denumirea în documentele istorice. Pentru scurtă vreme (1388-1389(, Dobrogea a fost alipită Ţării Româneşti, de domnitorul Mircea cel Bătrân. Dar la sfârşitul secolului al XIV-lea, Dobrogea intră pentru 500 ani sub stăpânirea Imperiului Otoman. Nici turcii n-au mai reuşit să schimbe numele Constanţei, care căpătase sub stăpânirea otomană numele de Köstence (sau Kűstendge – denumire pitorească folosită şi acum pentru a descrie balcanismul oraşului-port).
Dobrogea avea să revină la patria-mamă în urma Războiului de independenţă din anii 1877-1878. În 1940, regiunea avea să-şi piardă partea de sud, Cadrilaterul, format din judeţele Caliacra şi Durostor. Tratatul dintre România şi Bulgaria stabilea definitiv graniţa, astfel că Dobrogea de sud a revenit Bulgariei.
Vă mai recomandăm
Anul omagial 2013. Constanţa, fina împăratului bizantin Constantin cel Mare
Dobrogea, cel mai frumos pământ al României - botezată după un slav
FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei
Comori de Grigorescu, Tonitza şi Ressu la muzeul din Topalu
Minunea etnică de la Dobrogea. Tărâmul armoniei celor 18 naţii