Norvegian impresionat de evoluţia societăţii: „Aceeaşi Românie care depindea de ajutorul umanitar de pe continent este acum în scaunul şoferului“
0Norvegianul Børge Kallesten, ataşat de România, care a restaurat Casa Damadian din Constanţa, a rămas impresionat de dăruirea românilor faţă de ucrainenii care fug de război.
El vorbeşte într-o postare pe Facebook de cât de mult s-a schimbat România faţă de 2001, când el a adus aici ajutoare umanitare: „Oamenii nu dau doar din surplusul lor. Oamenii obişnuiţi dau tot ce au mai bun. Chiar aceeaşi Românie care acum câteva decenii depindea de ajutorul umanitar de pe continent este brusc în scaunul şoferului“
El a rămas surprins cum s-au mobilizat românii.
„Cu peste 600 km frontieră comună cu Ucraina, România a mobilizat ajutoare în toată ţara. În timp ce jurnaliştii neînfricaţi trec graniţa în Ucraina pentru a ne aduce faptele, iar taţii şi mamele îndrăzneţe îşi umplu maşinile private cu mâncare – intră într-o zonă de război – pentru a hrăni copiii altor oameni, oamenii obişnuiţi îşi deschid casele şi frigiderele şi hotelurile pentru refugiaţi. Administraţiile locale, universităţile, bisericile şi multe alte organizaţii îşi deschid portofelele şi conturile pentru a ajuta cât pot. Aşa cum spunea bunul meu prieten Daniel, oamenii nu dau doar din surplusul lor“.
Børge Kallesten Arhivă personală
Børge Kallesten a venit pentru prima dată în România când avea 17 ani. „Această călătorie“, mărturiseşte el, „m-a format pe viaţă. În ciuda faptului că am văzut enigme în viaţa reală un adolescent norvegian destul de confortabil văzuse doar la televizor înainte, şi în ciuda neajunsurilor evidente ale sistemului – m-am îndrăgostit cumva de ţară şi oamenii săi pe care aş numi-o acasă câţiva ani mai târziu“.
Aşa a ajuns să cumpere, împreună cu tatăl său, o bijuterie neşlefuită a Constanţei, Casa Damadian, pe care a renovat-o, în perioada 2005 – 2011.
„Avem o clădire cu o istorie fascinantă. Foştii proprietari au păstrat, şi ne-au dat nouă, un dosar complet cu toate actele de proprietate, începând cu un act de proprietate la teren din 1865, din timpul Imperiului Otoman – tradus din limba turcă în 1895. Atinge istoria cu englezii şi cum a ajuns calea ferată în Dobrogea, apar mai departe nişte proprietari greci şi apoi armeni. Clădirea a trecut prin multe încercări, dintre care două războaie mondiale; o perioadă a găzduit soldaţi ruşi, o perioadă soldaţi germani. Apoi, pe data de 8 mai 1950, sub regimul comunist, s-a prezentat un membru al comitetului provizoriu al oraşului Constanţa la adresă şi aşa cum scrie în procesul verbal pe care îl am în original, “i-am adus la cunoştinţă că: Imobilul sa nationalizat” – cu greşeala ortografică. Totuşi, cu toate încercările, clădirea a rămas în picioare. A rămas ca o mărturie a istoriei care a fost. Nu zice mult, dar dacă asculţi bine îţi dezvăluie. Într-adevăr, clădirea a fost un pic obosită, dar a fost datoria noastră să aducem clădirea înapoi la strălucirea ei iniţială. Poate în viitor, când se va vorbi despre englezii, ruşii, grecii şi armenii ce au fost acolo, vor fi menţionate câteva cuvinte şi despre norvegieni”, a povestit investitorul pentru justiţiecurată.ro.
Pe aceeaşi temă: