Ce este agheasma, apa sfinţită pe care o primesc credincioşii la Bobotează. De ce nu se strică şi pentru ce poate fi folosită
0Apa sfinţită, care reprezintă pogorârea lui Dumnezeu la apa Iordanului, are o deosebită însemnătate pentru lumea creştină. Agheasma tămăduieşte rănile sufletului şi ale trupului şi cel ce o bea, în stare de evlavie, îl primeşte pe Duhul Sfânt în viaţa sa.
Termenul de „agheasmă“ vine din limba greacă şi înseamnă atât lucrarea de sfinţire a apei, adică slujba în sine, cât şi obiectul sfinţirii, adică apa.
ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, ne explică faptul că agheasma mare se sfinţeşte doar de două ori pe an: în Ajunul Bobotezei şi de Bobotează, pe 6 ianuarie. „Agheasma mare are dublă sfinţire, iar puterea ei este deosebită, întrucât acum se invocă Duhul Sfânt de două ori întreit“, spune arhiepiscopul Tomisului.
De ce este deosebită Agheasma Mare
Spre deosebire de agheasma obişnuită, cea mare se săvârşeşte printr-o dublă invocare întreită a Duhului Sfânt. Adică el este chemat de două ori în chip întreit „Vino şi sfinţeşte apa aceasta cu Duhul Tău cel Sfânt“.
La agheasma obişnuită, Duhul Sfânt se cheamă doar o dată în mod întreit. „Prin cele două serii de câte trei semnificăm cele două firi ale Mântuitorului: cea divină şi cea umană, dar şi cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, care se arată la Iordan, la botezul lui Iisus“, explică părintele Eugen Tănăsescu.
Practic, după ce se cheamă Duhul Sfânt, mâna preotului binecuvântează cruciş apa de trei ori, apoi se rosteşte iar o rugăciune, după care procedeul este repetat. La sfârşit, în apă se cufundă crucea şi busuiocul.
De ce se cufundă busuioc în apa sfinţită de Bobotează
„Este o simbolizare a botezului lui Iisus Hristos, cel care vine să se Răstignească pe Cruce pentru păcatele lumii. În apa Iordanului, Dumnezeu şi Omul Iisus stă sub mâna Sfântului Ioan Botezătorul, cel ce boteza poporul spre pocăinţă. Totodată avem «Dumnezeiasca arătare», adică arătarea Sfintei Treimi la apa Iordanului“, spune părintele Eugen Tănăsescu.
Conform Sfintelor Evanghelii, Tatăl din cer mărturiseşte că Fiul Său este în apa Iordanului, iar Duhul Sfânt se pogoară peste Mântuitor în chip de porumbel.
Sfânta Treime şi cele două firi ale Domnului sunt reprezentate şi în timpul slujbelor arhiereşti, când episcopul are într-o mână două lumânări, iar în alta trei lumânări.
De ce în apa de Bobotează se cufundă în apă o cruce şi un busuioc? Explicaţia ar fi aceea că Iisus Hristos începe la apa Iordanului misiunea Sa de răstignire pe cruce a păcatelor lumii, iar busuiocul, care este o plată aromată, mirositoare, reprezintă participarea naturii întregi, a cosmosului, la minunea Bobotezei.
„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,
închinarea Treimii s-a arătat;
că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,
Fiu iubit pe Tine numindu-Te,
şi Duhul în chip de porumbel a adeverit
întărirea cuvântului.
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,
şi lumea ai luminat, slavă Tie!“
Atunci când se sfinţeşte apa, ierarhul rosteşte o rugăciune din care aflăm la ce ne foloseşte agheasma. Iată cum sună ea: „Şi-i dă apei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Că toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...".
Agheasma Mare se bea de pe 5 ianuarie până pe 14 ianuarie
Mulţi credincioşi se întreabă de ce se păstrează apa pe care o primim la Bobotează proaspătă multă vreme. Exista la un moment dat o teorie că agheasma nu se strică pentru că preoţii cufundă în apă o cruce de argint, element care are proprietatea de a ioniza apa şi prin urmare există un transfer fizico-chimic. Acest lucru nu se aplică, întrucât mulţi preoţi care sfinţesc apele au cruci de lemn. „Aici este vorba de puterea Duhului Sfânt, de o apă vie“, explică minunea ÎPS Teodosie.
Agheasma, ne învaţă arhiepiscopul Tomisului, se bea de pe data de 5 ianuarie, din Ajunul Bobotezei, când este bine să postim, şi până pe 14 ianuarie, pe nemâncate, după ce ne facem rugăciunea.
Apa sfinţită care rămâne se păstrează în casă şi se bea în timpul anului atunci când creştinii simt că trec prin situaţii mai grele de viaţă.
Vă mai recomandăm: