Soţia lui Octavian Goga, între arii de operă şi acuzaţiile de spion al lui Hitler
0Veturia Goga, a doua soţie a lui Octavian Goga, a rămas în istorie drept un personaj controversat. Marea iubire a poetului, Veturia a fost descrisă în nuanţe de gri: “Privighetoarea lui Hitler”, “Eminenţa cenuşie”, “Marea Doamnă a dictaturii antonesciene”, “gălăgioasa ilustră”, “Muza lui Antonescu” şi “un Rasputin à tout faire”.
Strănepotul poetului şi omului politic Octavian Goga, profesorul Mircea Goga, afirmă, într-o carte, că a doua soţie a unchiului său a spionat pentru Hitler şi ar fi jucat un rol influent în timpul dictaturilor lui Carol al II-lea şi a lui Antonescu. Veturia Goga, cântăreaţă de operă, marea iubire a poetului, s-a bucurat de aprecierea lui Wagner, Enescu şi a regilor Europei.
Cântăreaţă de operă
Veturia Goga (n. 30 mai 1883, Sebeş, judeţul Alba - d. 19 iulie 1979, Ciucea, judeţul Cluj) a fost fiica preotului Zevedei Mureşan. A avut o educaţie aleasă. A cântat în germană, franceză, română şi maghiară şi a călătorit în capitale europene precum Paris, Berlin, Viena, Budapesta sau Roma.
În 1909, Carol I îi acordă Medalia „Bene Merenti” pentru realizările în cultura muzicală românească. În 1910 cântă la Oradea în opereta Şeherezada, de Tiberiu Brediceanu, care a fost un succes, iar în 1912 susţine mai multe concerte la Ateneul Român, acompaniată fiind de George Enescu sau Cella Delavrancea care o considera „o distinsă interpretă a muzicii lui Wagner şi … o artistă scânteietoare de temperament”.
Căsătorie versus scaun episcopal
În timpul războiului participă la mai multe evenimente organizate caritabile pentru Crucea Roşie. În ianuarie 1921 se căsătoreşte cu Octavian Goga – se ştie că poetul-politician „a negociat” cu protopopul Lazăr Triteanu, soţul Veturiei, divorţul în schimbul unui scaun episcopal. Cum Goga se ocupa mult de politică, Veturia începe să amenajeze, după bunul plac, domeniul de la Ciucea (judeţul Cluj), cumpărat în octombrie 1920 de la văduva poetului maghiar Ady Endre.
Despre Veturia se ştie că obişnuia să călătorească mult în străinătate, la Karlsbad, Marienbad, Franzensbad etc.. Unii spun că pentru tratarea sterilităţii.
Pe 7 mai 1938, Octavian Goga moare în urma unui atac cerebral (alţii spun că ar fi fost otrăvit), iar Veturia începe să ducă un trai retras. Botezată „gălăgioasa ilustră” de către Constantin Argetoianu, aceasta se apropie de familia Antonescu. Intră în grupul de interese care-l înconjura pe Mareşal, devenind „Muza lui Antonescu” (afirmaţie care îi aparţine lui Mircea Goga) sau „un Rasputin à tout faire” (afirmaţie care îi aparţine lui Constantin Argetoianu).
După ce vin comuniştii la putere, Veturia e acuzată de legături cu Occidentul şi i se impune domiciliu forţat pe domeniul Ciucea. Acolo a ridicat „Mausoleul iubirii“ unde este înmormântată ea şi poetul.
În “Dicţionarul personalităţilor feminine din România”, Veturia Goga este descrisă astfel:
“Metamorfozată în "Privighetoarea lui Carol II", Eminenţa cenuşie, egeria şi Marea Doamnă a dictaturii antonesciene, l-a slujit pe Hitler, către care "şi-a ciripit" propriul soţ, pe Octavian Goga, dar şi pe Carol II, pe Mareşal (n.r. Ion Antonescu), ca, de altfel, pe toţi cei din însuşi staff-ul celui de-al III-lea Reich şi i-a condus cu sârg la pierzanie.
A traversat "ciuma brună" (fascismul), "ciuma roşie" (comunismul) şi cinci dictaturi (hitleristă, carlistă, antonesciană, stalinistă şi româno-securisto-comunistă) "sans s'y laisser les plumes", a trădat doi soţi şi o ţară, iar, apoi, pe rând, puterile străine, în a căror soldă s-a aflat, Germania şi Anglia, şi cu siguranţă ar fi trădat-o şi pe cea de-a treia, Uniunea Sovietică, al cărei agent devenise după 1944, dacă ar fi venit înainte de 1979 americanii”.