Iulius Filip i-a învăţat pe comunişti ce înseamnă Solidaritatea

Scrisoare pe care a adresat-o, în 1981, congresului Solidaritatea a făcut înconjurul Europei. Gestul i-a transformat viaţa într-un coşmar, care s-a terminat după 6 ani de puşcărie. 

Povestea lui a început în 1980, când prin intermediul postului Europa liberă a auzit de sindicatul polonez Solidaritatea.
„Mi-am zis atunci că e nevoie de o Soidaritate şi în România, mai ales că la noi fusese, deja, protestul minerilor din 1977, de la Lupeni. În 1981, Solidaritatea face primul congres al unui sindicat liber din ţările comuniste. Filip, de meserie maistru militar, care lucra ca lăcăturş la uzina 16 Februarie, s-a gândit să transmită un mesaj polonezilor. A scris trei scrisori, toate cu acelaşi conţinut: „Dorim succes deplin primului congres al unui sindicat liber din ţările socialste”, semnat „Iulius Filip, Cluj, România”. Una dintre scrisori a trimis-o prin Poşta Română, alta printr-un tren internaţional, iar cea de-a treia au dus-o nişte turişti polonezi, veniţi la Cluj. Mesajul clujeanului a ajuns unde trebuie. În 29 septembrie, în partea a II-a a congresului mesajul său este citit în plen, apoi preluat de toate marile agenţii de presă şi de Europa liberă.

Vestea că un român a reuşit să transmită un mesaj dincolo de graniţele ţării a ajuns şi în România. De atunci, viaţa acestuia s-a schimbat. Arestat de Securitate, el este la scurt timp eliberat. La o zi după intrarea în ilegalitate a sindicatului Solidaritatea, în 14 decembrie 1981, Filip este din nou arestat. Legat cu cătuşe de un alt dizident anticomunist, Ioan Teodosiu, care a dat un interviu ziarului New York Times, a fost dus a Rahova. Anchetarea sa a durat din 19 decembrie 1981, până în 8 februarie 1982. „Am fost încadrat la pactizarea cu forţele contrarevoluţionare din Polonia, adică la organizarea de acţiuni subversive împotriva statului, pentru care pedeapsa era de 15-20 de ani închisoare sau moartea”, îşi aduce aminte acesta. Anchetele durau până târziu în noapte, iar întrebările erau mereu aceleaşi.

Opt ani de închisoare pentru 11cuvinte

Deşi dosarul său era terminat în 8 februarie, de abia în 1 martie i se aduce la cunoştinţă, în celula în care era reţinut, că estecondamnat la 8 ani de închisoare, 4 ani de interdicţii (la vot sau participare a manifestări publice), a fost degradat la soldat şi a trebit să pătească cheltuielile de judecată. Mutat de la Bucureşti la Jilava, apoi la Aiud, detenţia lui Filip nu a fost una uşoară. A fost ispitit, de nenumărate ori să îşi toarne colegii de celulă, să devină colaborator al Securităţii, dar ma ales să-i pară rău pentru ceea ce a zis şi făcut. Toate în schimbul unui regim de închisoare mai lejr, pachete sau vizite. Iuius Fiip le-a arătat, însă, torţionarilor săi, că Solidaritatea nu este doar un cuvânt din dicţionar. „Eu nu aveam dreptul nici la creion, hârtie, carte, radio, nimic. Eram numai eu cu rugăciunile mele”, spune acum, cu seninătate clujeanul. În 1988 i-au dat drumul din închisoare, însă Iulius Filip scrie, alături de alţi disidenţi români, un nou mesaj în 13 puncte, adresat Conferinţei generale europene de la Viena. De data aceasta, comuniştii nu l-au mai închis. I-au dat 10 zile să plece din ţară. Iuius Filip s-a întors din SUA în 1997 şi locuieşte la Cluj, unde îşi îngrijeşte mama octogenară.

Ce-i place. Îi place că acum poţi să vorbeşti liber în România, fără să mai fie repercusiuni
Ce nu-i pace. Nu-i place că politica şi politicienii de a noi şi-au pierdut credibilitatea, iar Parlamentul nu mai are nicio autoritate.

Întrebări şi răspunsuri
Dacă aţi avea posibilitatea să daţi timpul înapoi, ce aţi schimba din viaţa dumneavoastră?
Nimic. Aş face şi aş zice exact acelaşi lucruri, pentru că eu cred în continuare în ele.

Dar familia dumneavoastră regretă ceva?
Ei mi-au fost alături la bine şi la greu. Şi ei ar face la fel, dacă ar mai avea ocazia.