Singura duminică, închinată unui Apostol al lui Iisus. Ziua în care Toma Necredinciosul se convinge de Învierea Mântuitorului
0Prima duminică de după Paşte este dedicată Sfântului Apostol Toma. Aceasta este, de altfel, singura duminică din anul bisericesc închinată unui Apostol al Mântuitorului. Duminica Tomii sau Paştele Mic are o semnificaţie aparte. Această zi, aşezată imediat după Săptămâna Luminată, prelungeşte taina Învierii.
Nici Petru, corifeul Apostolilor, nici Sfântul Ioan, ucenicul iubirii, şi nici chiar Sfântul Apostol Pavel, Apostolul neamurilor, nu au vreo Duminică dedicată lor.
Sfântul Apostol Toma, numit şi Geamănul, cunoscut ca "Toma necredinciosul”, văzându-L pe Mântuitorul, cu toate ca iniţial se îndoise la primirea veştii că Hristos a înviat, se ruşinează de necredinţa sa şi mărturiseşte plenitudinea dumnezeirii.
Cunoaşterea Divinităţii prin simţuri
Cazul apostolului Toma, notează crestinortodox.ro, aminteşte de cunoaşterea Divinităţii în primul rând prin intermediul simţurilor şi nu în special prin credinţă. Deoarece nu a fost prezent în seara Învierii Mântuitorului, când apostolii au avut bucuria să-l vadă pe Hristos viu, Toma se îndoieşte de veridicitatea celor mărturisite de apostoli. Ba mai mult, Toma a arătat că nu poate să creadă decât dacă va vedea semnul cuielor şi va pune degetul pe urmele lăsate de acestea pe mâinile şi picioarele Mântuitorului, iar cu mâna să atingă coasta Mântuitorului.
După opt zile, Hristos s-a îndurat de necredinţa lui Toma şi pentru a nu-l lăsa să trăiască în îndoială, care aici are înţeles de cugetare, existenţă, se arătă din nou apostolilor. Mântuitorul îl îndeamnă pe Toma să-l atingă pe răni. Convins, Toma a exclamat: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!". Astfel, inima apostolului Toma a primit adevărul Învierii Mântuitorului. Şi Iisus a adăugat: „Ai crezut, Toma, pentru ca M-ai văzut; fericiţi sunt cei ce nu M-au văzut şi au crezut”!
Drama Patimelor, dar şi a Sfintei Învieri
Despre taina Sfintei Învieri şi despre necredinţa Apostolului Toma, scriitorul şi clericul ortodox român, IPS Bartolomeu Anania spunea într-una din predici, inclusă în volumul "Din spumele mării': "De două mii de ani ne purtăm prin lume cu Toma de mână şi nu ştim prea bine de ce i se spunea Geamănul şi prea târziu ne dăm seama că-i suntem deopotrivă. Frate de credinţă şi îndoială, de înfrigurări şi aşteptare, de cutremur şi îngenunchere, el rămâne obsesia noastra perpetuă şi întruparea neputinţei noastre de a accepta Bucuria dintr-odată şi fără echivoc.
Există nu numai o dramă a Patimilor, ci si una – mai puternică – a Învierii, şi ea se consumă, totodată, în sufletul lui Toma. În trei trepte se consumă: el află şi nu-i vine să creadă; vede şi încă se îndoieşte; se înfrânge şi biruie. Nuanţele sunt revelatorii. Toma nu e necredincios prin structură ci, mai degrabă, ipostaza omului care exclamă: e prea frumos ca să fie adevărat! El nu e un împietrit, cum devenise – de pildă – Iuda. El nu refuză să creadă; el e doar copleşit de obiectul credinţei lui virtuale.
Fenomenul Învierii i se pare colosal. Poate ca e singurul dintre ucenici care intuieşte implicaţiile ei cosmice. Toma ştie că adevarul trebuie să existe în sine, dar îl imploră să-i devina certitudine, adică adevărul lui, personal. (...) O parte din lume continuă să ceară minuni. Dar noi, cei din Duminica Tomii ştim că Minunea e zilnic cu noi, la măsura îndoielilor şi deschiderilor noastre”.
"Să ne amintim ca în seara zilei în care a înviat, Hristos trece prin uşile încuiate şi Se arată celor zece Apostoli descoperindu-le învierea Sa. Dacă s-ar fi rămas doar la vedere, s-ar fi putut afirma că Învierea Sa a fost doar în mintea Apostolilor, că nu a fost o realitate. Ca să nu rămână niciun semn de îndoială, Dumnezeu îngăduie ca rănile din trupul Sau să fie atinse de Toma. Atingerea e dovada ca nu eşti în planul visului, al închipuirii. Cum spunea părintele Dumitru Stăniloae, atunci când nu visezi, ca să fii convins că nu visezi, te ciupeşti sau te pipăi, ca să fii sigur că este o realitate.
Vă recomandăm şi: