Medic, avertisment cumplit despre COVID-19: Ne vom înspăimânta de cifre în zilele ce vin
0Un medic din România avertizează într-un mesaj că în zilele următoare ne vom înspăimânta de cifrele ce vin. Pe ce se bazează afirmaţia? Pe un calcul simplu, pornind de la cifra de 400.000 de români statistic "de murit" prin COVID.
Dr. Gabriel Diaconu, unul dintre cei mai cunoscuţi psihiatri din România, vorbeşte despre cifrele-record care ne înfioară zilnic. Într-un mesaj pe pagina sa de socializare, acesta atrage atenţie că urmează o perioadă cruntă:
„Despre recorduri, că e vorba de infectări sau decese, nu poţi decât să observi cât de strâmb stă termenul acolo. Recorduri.
Cine poate să facă o atare aritmetică? Care e de fapt compasul nostru când ne măsurăm omenia: câţi ne-au murit, sau câţi ne-au trăit?
Nu există cifră aparent impresionantă care să nu fie depăşită de următoarea. Care următoare, pe măsură ce merge progresia, devine mai puţin impresionabilă. Stalin a înţeles asta. Lui i se atribuie, apocrif, maxima că “o moarte e o tragedie, un milion doar statistică”.
Ne vom înspăimânta de cifre în zilele ce vin, probă irefutabilă a cât de vulnerabili suntem. Că sunt sute, că mii, că se va dubla numărul de decese până la sfârşitul lunii care vine faţă de cât am avut până acum, toate fac parte dintr-o realitate imposibil de evitat.
Spuneam cuiva, deunăzi, care e numărătoarea care merită, făcută, de fapt:
Din totalul de 400.000 de români statistic “de murit” prin COVID, dată fiind fatalitatea de caz pe care NOI o avem până acum (anume în jur de 2.5-3%), câţi vom fi putut scuti până la finele erupţiei epidemice.
Deocamdată am scutit 90%. Prin prostia noastră, ponderea va scădea la 80% în următoarea perioadă scurtă. Până la primăvară, fără vaccinarea majorităţii populaţiei, ponderea va scădea la 70%, şi tot aşa.
O ţară nu ar trebui să se poarte aşa cu oamenii ei vulnerabili. Asta înseamnă să te caţeri pe cadavre, nu să păstrezi nişte valori.
Căutarea recordurilor pleacă din nevoia emoţională de a da o măsură a normalului, minimului anormal care e încă tolerabil, respectiv momentul când apare aberaţia, pentru prima oară.
Recompense nu există pentru asta. Medalii, pentru asta, nu se dau. E catastiful catastrofei pe care toţi, de fapt, îl umplem.
Singura cifră pe care suntem damnaţi să o căutăm, pe care doar o zi am observat-o, în peste 600 de la primul caz de COVID, a fost cifra “zero” (0). Ziua când niciun român n-a murit de această viroză, pe un ciclu ultradian.
Suntem la distanţă record (sic!) de următoarea zi, neştiută, când vom putea să trăim încă o astfel de stare.
Fiecare viaţă contează. Pentru cel ce şi-o pierde. Pentru cel ce şi-o riscă. Până şi pentru cel ce şi-o aruncă la câini. Am ales calea asta, ca specie, deşi prea frecvent a rămas doar în scriptă, un ideal al umanităţii: că fiecare viaţă contează.“
Vă mai recomandăm şi:
Bilanţ COVID. Aproape 14.000 de infectări cu SARS-CoV-2. Număr record de morţi în 24 de ore