Borcea, braţul Dunării la Călăraşi, botezat de un boier la 1541
0Cu toate că descoperirile arheologice dovedesc continuitatea de locuire încă din neolitic, documentele care s-au păstrat amintesc pentru prima dată de o aşezare aici, la cotul Borcei, în secolul al XVI-lea. Se pare că braţul, afluent al Dunării, fost botezat după numele unui boier.
Aşa cum apare menţionat în Istoria Călăraşiului, scrisă de Pompei Samarian, într-un hrisov din 1 iunie 1541, domnitorul Radu Paisie declină proprietatea şetrarului Borcea asupra satului Crăceani(Crăceni), satul Măgureni de mai târziu, cartierul cu acelaşi nume de astăzi, al municipiului Călăraşi.
Teritoriul municipiului Călăraşi este udat de apele braţului Borcea care se desprinde din albia Dunării în amonte de oraş la circa 9 km-Ostrov- şi are o lungime totală de 99 km până la unirea sa din nou cu Dunărea, în dreptul localităţii Giurgeni.
Aşezare din neolitic la cotul Ţiganului
Pe cursul său, braţul Borcea prezintă câteva meandre, dintre care cea mai accentuată este cotul Ţiganului sau cotul Borcei, “pe al cărui mal sudic încă din neolitic, s-a înfiripat o aşezare din care avea să rezulte, după secole de istorie, Călăraşii de astăzi “, scrie prof. Constantin Tudor în lucrarea sa despre istoria oraşului.
Balta Ialomiţei, utilizată agricol
La Călăraşi, fluviul Dunărea curge pe două braţe: Borcea, pe stânga (pe lângă Feteşti, Borduşani, Făcăieni, Vlădeni) şi Dunărea Veche pe dreapta, acestea reunindu-se într-un singur curs la 3 km sud de Giurgeni. Între aceste braţe se afla Balta Borcei sau Ialomitei, iniţial cu stuf, lacuri, păduri, azi utilizată agricol şi doar pe margini forestier.
Balta Ialomiţei are o suprafaţă de 831,3 km pătraţi. Ea are o lungime de 94 km între oraşele Călăraşi şi Hârşova o lăţime de 4-12,5 km. Denumirea de "baltă" se justifică, deoarece iniţial Balta Ialomiţei era formată dintr-o serie de mlaştini, lacuri şi bălţi, porţiunile de uscat (grinduri) fiind acoperite cu crânguri de pădure. Pe atunci, Balta era un domeniu acvatic, în care, apa stagna mult timp.
O mică porţiune, rezervaţie naturală
Ulterior, în anii 1960, ca parte a politicii de dezvoltare agrară a României din perioada regimului comunist, o mare parte din teritoriul Bălţii Ialomiţei a fost asanat (desecat) şi îndiguit, pentru a fi utilizat ca teren agricol.
În prezent, Balta Ialomiţei are înfăţişarea unei insule. Doar o mică porţiune din Balta Ialomiţei, şi anume Caiafele Moroiu, a fost păstrată în regim natural cu statut de Rezervaţie naturală. În prezent, în Balta Ialomiţei se cultivă porumb şi sfeclă de zahăr. De asemenea, pe insulă, există ferme care se ocupă cu creşterea bovinelor.