Video Viața în comunitățile muribunde ale țării. Satul românesc, pe cale de dispariție VIDEO

Populația României scade de la an la an și, din păcate, declinul demografic, un fenomen îngrijorător, este agravat de un altul. Vorbim despre îmbătrânirea populației, o tendință greu de stăvilit care se simte mai mult în localitățile rurale.

Tanti Nela are 73 de ani și este una dintre puținele persoane rămase în Valea Puțului (comuna Merei), cătun aflat în apropiere de municipiul Buzău. Ne spune, cu amărăciune în glas, că satul izolat între dealuri se stinge de la an la an.

Gospodăria sa este înconjurată deja de multe case părăsite, din care oamenii fie s-au mutat în alte locuri, fie au murit.

„Era un sat cu mulți oameni, foarte populat. Acum, asta este, se duce în jos. Îmi aduc aminte că Briceag Stroe stătea acolo, într-una din casele părăsite. A murit el, apoi urmașii i-au vândut-o lui Cristea Lefter. A murit și acela. Dacă nu a mai avut moștenitori, a plouat acolo, s-a dărâmat”, ne spune doamna Nela Rotea (foto jos).

Tristețea a pus stăpânire de mult timp pe micuța comunitate. Înainte, nu era așa. Femeia își amintește cu nostalgie de vremurile când satul era plin de viață și de oameni dornici de muncă.

„Venea mașina și ne lua și ne ducea pe la Popasul Merei, unde aveam pământuri, porumb, sfeclă. Era frumos, pentru că râdeam, munceam. Șef ne-a fost nea Oiță, săracul, a ieșit la pensie. Face 92 de ani anul ăsta”, ne mărturisește localnica din Valea Puțului.

În acest sat al comunei Merei, localnicii de 50 de ani sunt printre cei mai tineri, iar copiii lor au fost ultimii care au frecventat școala locală, cu decenii în urmă. Clădirea în care învățau cei mici a ajuns un morman de cărămizi.

„În tot amărâtul ăsta de sat, când era populat, erau mulți copii, de la clasa întâi până la clasa a patra. Școala era populată. Uitați acum cum arată”, declară Valerică, un localnic din Valea Puțului, fost elev al școlii din sat.

Localitatea păstrează încă aspectul și condițiile de viață din trecut. Drumurile sunt încă de pământ, iar dintre utilități doar electricitatea a ajuns în gospodării. La Valea Puțului, sunt mai multe case abandonate decât cele încă locuite.

„Acolo, unde e crucea aceea de piatră, era pusă o canapea frumoasă unde stăteam toți copiii când ieșeam de la școală”, își amintește domnul Valerică.

România este plină de cătune, precum Valea Puțului, care dispar puțin câte puțin, odată cu fiecare bătrân care moare. Fenomenul lovește în comunitățile rurale, cu populație alcătuită în mare parte din persoane în vârstă. Chiar și în biserici se observă această schimbare, unde participanții sunt din ce în ce mai puțini.

În plus, predominanța femeilor este evidentă, existând mai multe femei decât bărbați în comunitate. Tinerii au plecat în străinătate sau în oraș, revenind sporadic, doar pentru a-și ajuta familiile în vârstă, părinții sau bunicii.

Îmbătrânirea și depopularea accelerată a satelor și orașelor din România devin din ce în ce mai evidente, dacă privim cifrele oferite anual de Institutul Național de Statistică. La 1 ianuarie 2024, populația după domiciliu a României a fost de 21,83 milioane de persoane, înregistrând o scădere cu 0,5% față de aceeași perioadă din 2023. Se remarcă, de asemenea, o scădere ușoară a proporției persoanelor tinere în totalul populației.