Bacău: PORTRET/ Adrian Tuluc dă sfaturi în loc de amenzi

A pus bazele Poliţiei de Proximitate şi are în subordine 25 de oameni. Este primul care află când cineva e „răpit de extratereştri sau e otrăvit“.

Şi-a dorit o carieră de poliţist încă din şcoala primară, când la cinematograful din localitatea natală rulau filme cu Kojak. Urmărea acţiunea cu sufletul la gură şi abia aştepta următorul film. „Îmi amintesc şi acum primul film poliţist văzut, «Kojak». Era prin 1982. Mai târziu am citit toate cărţile de Agatha Christie şi mi-am spus că trebuie să mă fac poliţist“, povesteşte Adrian.

După ce a terminat liceul a dat examen şi a reuşit să intre la Şcoala de Agenţi de la Câmpina. La 19 ani era deja încadrat în muncă şi rememorează cu mare plăcere acea perioadă din viaţă.

„Când am terminat şcoala, eram cel mai tânăr poliţist din ţară la acea vreme. Am primit repartiţie la Luizi Călugăra, o comună de lângă oraş cu o situaţie operativă complexă. Aveam de-a face cu tot felul de cazuri, dar acum realizez că a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa profesională“, precizează poliţistul. Nu s-a mulţumit doar cu statutul de agent şi, în paralel, a urmat cursurile Academiei de Poliţie.

Rezolvă cazurile „dificile“

În 2001 a trecut în corpul ofiţerilor şi a fost transferat la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, la Serviciul de Ordine Publică. „Doi ani mai târziu a început implementarea conceptului «Poliţia de Proximitate» şi pot să spun că sunt părintele acestui concept la nivelul judeţului Bacău. Mi-a plăcut ideea, mai ales că se apropia foarte mult de profilul meu, comunicarea cu oamenii, şi am acceptat să mă ocup de acest compartiment“, a mai spus Adrian.

Acum are în subordine o grupă de 25 de oameni, dar tot el este cel care rezolvă cazurile cărora colegii săi nu le dau de capăt. „La mine ajung cele mai haioase speţe. Doamnele care merg cu pantofii cu toc pe gresie şi deranjează vecinii de la etajele inferioare sau care trag apa la toaletă prea des, femei răpite de extratereştri, injectate, otrăvite sau intoxicate. Devii un fel de moaşă comunală“, mărturiseşte ofiţerul de proximitate.

„Primii 30 de ani sunt cei mai grei“

Bărbatul are însă răbdare şi îi ascultă pe toţi. Oamenii pleacă acasă cu sentimentul că cineva i-a înţeles. Dar se întorc apoi cu alte şi alte probleme. După 16 ani de activitate, nimic nu i se mai pare dificil lui Adrian în meseria pe care a ales-o, dar nu lasă garda jos.

„Când am intrat în activitate, un poliţist cu experienţă mi-a spus că primii 30 de ani sunt cei mai grei şi m-am resemnat“, a conchis Adrian.

Profil

Născut: 15 martie 1975, Comăneşti.
Studii: Academia de Poliţie „A.I. Cuza“ din Bucureşti.
Familie: Căsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
Ce reprezintă poliţistul de proximitate?
Este prietenul cetăţeanului. El nu dă amenzi, ci doar sfaturi. Participă la şedinţele asociaţiilor de proprietari, unde află ce necazuri au locatarii, merge din uşă în uşă atunci când este cazul şi încearcă să le rezolve problemele. Un poliţist de la proximitate are în subordine 15.000 de locuitori, iar unii încă mai sunt retincenţi.
Dumneavoastră sunteţi omul cu sfaturile, dar pe dumneavoastră cine vă sfătuieşte?
De când mă ştiu, sfaturi primesc de la mama mea, care îmi spune mereu să am grijă cum conduc şi ce fac. Degeaba îi spun că eu cu asta mă ocup.

Ce-i place
Îmi place să merg la cinema. Sunt client fidel şi nu apare niciun film pe care eu să nu-l văd. Când am timp liber citesc, stau la grătar cu familia, mă joc cu fetiţa mea sau îmi provoc prietenii la un şah. 

Ce nu-i place
Nu-mi place să fac lucrurile pe jumătate şi nici să fiu judecat pe nedrept. Mă feresc de oamenii falşi şi detest minciuna.