Tulnicul, străvechiul „telefon mobil“ folosit de moţii din Apuseni pentru a comunica de pe un munte pe altul
0Tulnicul este un simbol al moţilor, denumire sub care este cunoscută populaţia care locuieşte în Munţii Apuseni, pe Valea Arieşului. În trecut, în fiecare casă exista cel puţin un tulnic, la care ştia să cânte fiecare membru al familiei. Instrumentul muzical era utilizat şi pentru anunţul unor evenimente sau chemări în satele din Apuseni. Tinerele moaţe se foloseau de tulnic atunci când vroiau să se întâlnească cu feciorii.
Sunetele lui grave şi răscolitoare alcătuiau un întreg cod de comunicare. „Pe vremuri se folosea drept telefon mobil. Erau diferite chemări. La un izvor de apă se adunau fetele ca la o şezătoare şi-şi chemau băieţii în glas de tulnic. Nu erau telefoane. Hai amu, dacă nu vine altul şi uite aşa”, povesteşte tulnicăreasa. După legile nescrise ale moţilor, cu aproximativ o sută de ani în urmă, în casa fiecăruia se găseau două-trei tulnice, la care ştia să cânte întreaga familie.
Al doilea rol practic al tulnicului era reprezentat de anunşurile privind plecarea la diferite munci şi etapele de lucru, cât şi pe cele destinate unui eveniment major din viaţa omului şi a comunităţii: naştere, botez, nuntă sau deces. În trecut, sunetul său punea pe fugă animalele de pradă sau anunţa primejdia unui război, iar pe timp de pace înlocuia dangătul clopotelor de biserică, anunţând sărbătorile creştineşti.
„A fost limba mai subţire la femei, mai deşteaptă. Şi artiştii aş putea spune că sunt mai multe femei. Bărbaţii nu au prea cântat la tulnic, au cântat femeile. Bărbaţii au plecat, cum a fost pe vremuri, la război şi femeia a rămas acasă cu tulnicul şi cânta a jale. Şi acum ţi se înfioară pielea când îl auzi”, spune Paraschiva Petruse.