Legenda râului Arieş: zâna de pe Muntele Găina şi ouăle de aur

Râul Arieş este cea mai importantă apă curgătoare care izvorăşte din Munţii Apuseni. Are o lungime de aproximativ 164 de kilometri şi curge prin judeţele Alba şi Cluj. Numele său provine de la cuvântul aur, care scoate în evidenţă bogăţia apelor sale în acest metal preţios.

De mii de ani, rîul Arieş a reprezentat o sursă importantă de aur pentru locuitorii zonei. În latină, Arieş este echivalent cu Aureus, iar în maghiară cu Aranyos, de la arany, adică „aur”. În latină, râul era denumit Auratus. Râul Arieş se formează în zona localităţii Mihoeşti din Alba, lângă oraşul Cîmpeni, la confluenţa a două braţe Arieşul Mare şi Arieşul Mic. Se varsă, după aproximativ 164 de kilometri, în Mureş, în aval de Luduş. O parte a teritoriului străbătut de Arieş se numeşte şi Ţara Moţilor, o regiune rustică pitorească, cu mari bogăţii naturale şi culturale.

Bazinul râului cuprinde o regiune minieră foarte importantă (Roşia Montană, Baia de Arieş, Bucium), bogată în aur, argint şi alte metale. Unele aşezări din zonă, precumeş, Arieşeni, Ghiriş – Arieş (vechiul nume al Câmpiei Turzii), Gura Arieşului, Luncani evocă numele râului. Arieşul, aşa cum îl ştim astăzi, a „văzut” multe generaţii de căutători de aur. Acum 6 000 de ani, odată cu descoperirea aurului, aşezările umane din valea râului aurului explodează ca şi extindere, urcă pe văile râurilor până în vârfurile munţilor, aşa cum le întâlnim şi acum, ca şi cea mai antropizată zonă montană a Europei, până la cele mai mari altitudini.

Nisipuri cu firimituri de aur

Munţii Trascăului, de pe Arieş în jos, şi împrejurimi, au fost punctul de forţă al civilizaţiilor carpatice. Puterea civilizaţiei dacilor era dată de bogăţia lor, în special datorată aurului ascuns în filoanele Apusenilor şi în nisipurile râurilor din aceste părţi. Bogăţia proverbială a râului Arieş a fost descoperită nu doar în albia sa, ci şi pe văile afluenţilor săi (Roşia Montană, Valea Muşcanilor, Valea Şesei, Lupşa, Cioara, Sartăş, Sălciuţa, Valea Ponorului, Poşaga, Iara), rămânând în urmă numeroase legende şi mărturii vii de pe fiecare din aceste văi.

Legenda aurului din râu este legată de Muntele Găina. Astfel, se spune că pe Muntele Găina trăia o zână nemaipomenit de frumoasă, care locuia într-un palat strălucitor. Zâna avea o găină cu pene de aur. Găina ii făcea zilnic câte trei ouă de aur, iar zâna dăruia aceste oua fetelor sărace din zonă care urmau să se mărite.

Trei feciori de-ai locurilor, auzind de bogăţia ei, s-au deghizat în haine femeieşti, au reuşit printr-un şiretlic să pătrundă în palat şi să fure găina. În fuga lor, au scăpat din coş ouăle de aur, care s-au spart în râul Arieş. De atunci, Arieşul poartă în nisipul său fărâmituri de aur. Mărturie acestei activităţi aventuroase a meşterilor aurari de pe Arieş stă o imagine rară, o gravură din anul 1899, cu căutători de aur pe Valea Arieşului (foto sus).

Pentru culegerea metalului preţios, localnicii aşezau nişte scânduri înclinate, peste care puneau nişte ţesături de lână. Peste aceste ţesături, puneau nisipul şi prundişul aurifer cules din albia râului. Apoi, turnau peste acest amestec apă, spălând bucăţile de rocă. În urma acestui procedeu, fragmentele de aur, fiind mai grele, rămâneau agăţate de ţesătura de lână şi puteau fi adunate. După modernizarea industriei s-a renunţat la acest procedeu. Din păcate, în prezent aurul din bazinul Arieşului nu mai este exploatat.