Misterul slăninii ascunse în ultima iarnă a comunismului, păstrată 35 de ani în turnul bisericii din Sibiu: „Să mai am hrană pentru familie”
0O bucată de slănină a fost ascunsă în turnul bisericii fortificate din Dealu Frumos, din județul Sibiu, în decembrie 1989, chiar în ultima iarnă a regimului comunist. Aceasta a rămas neatinsă timp de 35 de ani.
În turnul bisericii fortificate există trei bucăți de slănină suspendate în cârlige metalice, cea mai veche datând din 1989. Pentru o perioadă îndelungată, identitatea proprietarului a rămas un mister.
Dealu Frumos, sat căruia românii i-au adaptat denumirea în „Șulumberg”, de la germanul „Schönberg”, a fost locuit preponderent de sași, care în secolul al XIII-lea au construit o bazilică romanică.
Prin transformări și extinderi repetate, mica bazilică a ajuns la forma de astăzi: o impunătoare biserică fortificată, loc în care odinioară comunitatea se refugia din calea jefuitorilor, potrivit relatătrii făcute de Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, pe pagina de Facebook.
Până să elucideze misterul, sașii plecați în Germania au făcut cercetări întinse pe o perioadă de câțiva ani, reușind în cele din urmă să afle că bucata de slănină a fost adusă în turnul bisericii din Dealu Frumos de către Andreas Zikeli, de la casa cu nr. 54.
Depozitată în decembrie 1989, în ultima iarnă a perioadei comuniste, slănina a rămas în turn și după ce proprietarul a emigrat în Germania, în iunie 1990. Unii spun că Herr Zikeli a vrut să fie sigur că are provizii de hrană în cazul în care s-ar fi întors în satul sibian.
„Andreas Zikeli a murit în 2001, însă fiul său vine în sat în fiecare an, nu și-a uitat locul de naștere”, spune Martin, cu ochii pe una dintre slăninile atârnate în turn. Depozitată chiar de mâna lui. „Vreau să văd cât rezistă”, este singura explicație pe care o oferă.
Pe vremuri, obiceiul de a păstra slănina în turn era respectat cu strictețe. Fiecare familie tăia o bucățică doar în ziua de duminică și marca locul cu ștampila familiei.
Până duminica următoare, nimeni nu avea voie să atingă provizia. „În fiecare duminică dimineața, clopotarul trăgea clopotul de slănină, veneai cu cuțitul și ștampila, și luai cât îți trebuia pentru săptămână”, își amintește Martin.
Astăzi, slănina rămâne păstrată în turn, iar povestea ei atrage vizitatorii sași care revin în sat pentru a-și vizita locurile natale.
Tradiția este considerată un simbol al ingeniozității și al spiritului comunitar al sașilor în fața dificultăților regimului comunist.
„În vechea biserică, vizitatorii mai află despre fosta fântână de sub podea, muzeul din turn, depozitele de cereale, ușa veche de o jumătate de mileniu sau despre strania poveste a mormintelor unei femei îngropate lângă ușa bisericii și al unui bărbat foarte înalt, amplasat la colțul lăcașului de rugăciune. În fața bisericii, 12 copaci sunt înșiruiți cu tâlc. Sunt 12 castani care înconjoară, protector, un stejar. Oamenii spun că natura i-a înfățișat în acest fel pe Iisus înconjurat de cei 12 apostoli. La umbra lor, sătenii caută odihnă și gândul cel bun”, a realatat