Analiză De ce autoritățile ajung să spună doar ,,Condoleanțe!” Cazul tinerei ucise în Teleorman, încă un eșec al sistemului de protecție a victimelor

Cazul tinerei ucise în Teleorman de fostul partener (al 51-lea caz de femicid din acest an) scoate încă o dată la iveală problemele pe care statul le are când vine vorba  de pregătirea personalului care intră în contact cu victimele violenței domestice și de gestionarea unor astfel de cazuri. Tânăra de 26 de ani care a fost ucisă, avea, la fel ca multe alte victime, ordin de protecție împotriva agresorului. Îl obținuse după ce a fost răpită și violată de acesta, dar procurorii l-au lăsat în libertate. Strigătele ei de ajutor nu au fost auzite nici când a semnalat încălcarea ordinului de protecție.

Polițist: Victimele violenței domestice beneficiază de protecție iluzorie în România

După uciderea tinerei de 26 de ani, în plină stradă, șefii Poliției Române au mers în Teleorman, unde au anunțat că își vor verifica subalternii. 

,,Mă așteptam să ne vorbească despre ce s-a greșit sau ce s-a făcut. Din păcate, am văzut un discurs de lemn, din care nu cred că opinia publică poate să tragă o concluzie. Cumva i-am văzut acolo forțați să ajungă în acea ipostază, că trebuie și că altceva nu au ce să comunice decât ,,condoleanțe". Ceea ce clar ne duce către ideea că astăzi, cel puțin, victimele violenței domestice beneficiază de protecție iluzorie în România", spune Cosmin Andreica, șeful sindicatului polițiștilor Europol. 

Sindicalistul crede că acțiunile șefilor poliției arată o preocupare către violența domestică doar la nivel declarativ. 

,,Este foarte bine că avem o presiune publică, pe care nu am avut-o în anii precedenți. Și din păcate instituția Poliției Române și instituțiile de forță din Ministerul Afacerilor Interne, inclusiv conducerea politică a ministerului funcționează doar la presiune mediatică. Astfel că violența domestică, cel puțin la nivel declarativ, reprezintă o prioritate la acest moment pentru MAI. De ce spun la nivel declarativ? Pentru că în realitate am văzut conducerea Poliției Române frumos aliniată în Teleorman, prezentându-și din nou condoleanțele familiei, la fel cum s-a întâmplat și în cazul de la Mureș (n.r. cazul tinerei ucise de Emil Gânj, care nu a fost prins de autorități nici până acum).

Dacă este să comparăm cele două cazuri, constatăm că victimele au urmat oarecum aceleași etape, au avut aceleași probleme legate de violența domestică, au avut sesizare penală în care trebuia să fie realizate niște acte de urmărire penală și vedem că deznodământul a fost că legea a fost aplicată, că toată lumea a respectat procedurile, iar victima este decedată",  atrage atenția Cosmin Andreica. 

Procurorul nu a fost de acord cu mărirea distanței în ordinul de protecție

Tânară de 26 de ani, mamă a trei copii, ceruse ordin de protecție împotriva soțului de care se despărțise încă din 22 septembrie. După un document provizoriu, instanța a hotărât, patru zile mai târziu, emiterea unui ordin de protecție pentru șase luni. În aceea zi, tânăra a reclamat că bărbatul a luat-o cu forţa dintr-un parc din Turnu Măgurele, a băgat-o în mașină, a dus-o pe un câmp în afara oraşului şi a violat-o. Cu toate acestea, agresorul a fost lăsat liber. Acum, după moartea tinerei, Alex Florența, procurorul general al României, a anunțat că a dispus un control la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele, unde a fost instrumentat dosarul de viol. 

Cosmin Andreica spune că nici în privința ordinului de protecție procurorii nu au acționat în favoarea victimei. Din contră, susține acesta, au refuzat când tânara a cerut creșterea distanței minime dintre ea și agresor la 500 de metri.

,,Cel care s-a opus a fost tocmai procurorul. A spus că i se pare absurdă o astfel de distanță și că i se pare suficientă o distanță de zece ori mai mică, adică de 50 de metri, pe care agresorul să o păstreze față de victimă.

Vedem cum victima a plecat asumată la instanța de judecată, și-a confruntat agresorul (cu riscul de a-i întâlni privirea și de a fi în aceeași încăpere cu el, pentru că asta este procedura la noi, victima se întâlnește cu agresorul în astfel de situații) și a cerut protecție. Iar statul i-a spus că sunt suficienți 50 de metri. De ce spun statul? Pentru că procurorul este reprezentantul Ministerului Public", spune Cosmin Andreica. 

Ordinul de protecția devenea astfel nefolositor, în loc să ajute victima și să o ferească de pericole. 

,,Chiar și cu un dispozitiv electronic, cu telefonul în buzunarul victimei și cu brățară la piciorul agresorului, pe stradă dacă cei doi s-ar fi întâlnit, iar agresorul avea premeditată intenția de a omorî victima, putea să o facă fără probleme - și nu o dată, de mai multe ori - până când ajungea un echipaj de poliție la fața locului. (...) În mediul rural avem o patrulă la 15-20 de sate care trebuie să intervină la apelurile la 112. Dar printr-o minune dacă acel echipaj era la alți 50 de metri față de cei 50 de metri pe care agresorul putea să îi respecte mai era vreo șansă victima să fie salvată. Dar în caz contrar, să fim serioși, cu tot cu ordin de protecție, cu tot cu brățară la piciorul agresorului - care ok, în cazul de față nu a fost - în cei 50 de metri nu putem vorbi despre protecție în niciun caz", atrage atenția șeful Europol. 

,,Este un eșec al autorităților statului"

Cristina Praz este expertă în comunicare și egalitate de gen la Centrul FILIA, o organizație care își propune să facă vocea femeilor auzite. Uciderea tinerei mame arată încă o dată, spune ea, eșecul statului atât în prevenirea femicidelor, cât și în combaterea formelor de violență cu care femeile se confruntă. 

,,Dacă ne uităm la majoritatea femicidelor, vedem că există un istoric al violenței, care doar a crescut în intensitate și gravitate. Vedem și că multe dintre aceste victime au cerut în nenumărate rânduri ajutorul de la autorități. Aici ar trebui să ne întrebăm de ce aceste forme de violență nu au fost luate suficient de bine în serios de către autorități și de ce nu au fost dispuse mai multe măsuri de protecție pentru siguranța victimelor.

Am văzut că victima fusese răpită și violată de către agresor, ea depusese plângere pentru această faptă și avea un ordin de protecție. Cred că este un eșec al autorităților de a evalua corespunzător gradul de pericol și de letalitate în aceste cazuri și de dispunerea unor măsuri care să vină în protecția victimelor. (...) Atât victima, cât și tatăl victimei apelaseră de mai multe ori la autorități, au sesizat autoritățile pentru că agresorul a încălcat ordinul de protecție în nenumărate rânduri. Și cred că ar trebui să înceapă aceste anchete pentru a vedea de ce  ce nu s-au dispus alte măsuri", spune Cristina Praz. 

Ce măsuri ar putea fi luate

Pentru ca alte femei să nu mai moară ucise de partenerii violenți pe care au avut curajul să îi reclame sau să îi părăsească sunt multe lucruri care se pot face. Victimele violenței domestice au nevoie de înțelegere și de servicii specializate. Cristina Praz explică faptul că în România victimele beneficiază doar teoretic de anumite de servicii, de la adăpost până la consiliere psihologică și juridică gratuită. În realitate, de multe ori serviciile ar fi doar pe hârtie, din cauza numărului redus de asistenți sociali  și a subfinanțării. 

,,Și atunci, până nu o să investim cu adevărat în ce înseamnă crearea de rețele de sprijin pentru victime, în servicii specializate și adecvate și mai ales în pregătirea personalului - pentru că de multe ori personalul are poate atitudini sexiste, clasiste, rasiste șamd - până când nu o să vedem o înțelegere și un sprijin clar pentru victime, nu o să vedem o schimbare pe termen lung.

Prin personal mă refer la tot acest ecosistem care intră în contact cu victima, de la polițiști până la judecători, procurori, magistrați, dar și partea aceasta de psihologi, asistenți sociali. Pentru că din păcate, din experiența noastră și a organizațiilor care lucrează direct cu victimele, știm că și în rândul acestor specialiști există atitudini prin care blamează victimele, prin care le retraumatiează. Pentru că nu se învață în universitățile de specialitate despre dinamica unei relații abuzive. Nu învață cum trebuie gestionate corespunzător cazurile de violență domestică. Nu au o abordare centrată pe victimă. Și atunci de multe ori, din păcate, ei contribuie de multe ori la un mediu nesigur pentru victime decât la ajutorul lor", atrage atenția Cristina Praz. 

Atitudinele nepotrivite pot determina victimele violenței domestice să se simtă judecate și criticate și să nu mai ceară ajutorul în situații de abuz. Nici medierea, adeseori recomandată, nu este o soluție. 

,,Statul ar trebui să pregătească acești specialiști să înțeleagă că medierea nu este niciodată o soluție în caz de violență domestică, pentru că medierea transmite ideea că poate ambele persoane au greșit sau că în anumite cazuri violența este răspunsul. Când de fapt în niciun caz violența nu este răspunsul. Și atunci ar trebui pregătiți să reacționeze corespunzător.", spune membra FILIA.

Rolul polițiștilor și ce ar putea face mai bine

Cosmin Andreica atrage atenția asupra faptului că în școala de poliție nu există specializări și nici după ce ajung pe teren oamenii legii nu au parte de pregătire pentru cazurile de violență domestică. 

,,În primul rând, e important de precizat că polițiștii ajung în fața unei victime care este susceptibilă a fi trecut printr-o traumă, fie că vorbim despre violență fizică, că vorbim despre violență psihologică, că vorbim despre orice alt tip de violență. Este clar că, din acest punct de vedere, trebuie să dețină niște cunoștințe minimale cu privire la modul în care trebuie să abordeze victima. Trebuie să înțeleagă, în primul rând, starea în care se poate afla victima, trebuie să renunțăm la situațiile pe care le întâlnim în societate - și le întâlnim ca indiviz - de genul <<haide că ți-a dat doar o palmă, adică pentru o palmă faci așa de urât>> sau chestiuni de genul acesta. Trebuie să înțeleagă atât victimele cât și agresorii, cât și cei care aplică legea, care sunt limitele legale și ce poate fi acceptat și ce nu poate să fie acceptat".

Cosmin Andrecia mai spune că polițiștii ar trebui să încurajeze și să ghideze femeile care reclamă violența domestică, dar că acest lucru este dificil de făcut nu doar din cauza lipsei de pregătire psihologică, ci și a birocrației. 

,,Să îi spună care sunt pașii, adică să cunoască toate instrumentele juridice pe care victima le poate accesa, începând de la consiliere până la asistență juridică și toate celelalte etape. Lucru care în realitate nu se prea face, tocmai din cauza lipsei de polițiști și a faptului că colegii noștri încearcă să termine cât mai repede intervenția ca să meargă la următoarea. E important, la fel de important de spus, că într-un astfel de caz de violență domestică, intervalul mediu de soluționare a unei astfel de situații este de aproximativ două ore și jumătate, trei ore. Vorbim despre întreaga birocrație pe care trebuie să o realizeze polițiștii. (..)

Polițiștii după ce termină intervenția mai trebuie să completeze niște formulare cerute de către IGPR, mai trebuie să raporteze suplimentar cazul, mai trebuie să completeze niște registre și formulare și iată cum se pierde enorm de mult timp pe hârțogărie și mai degrabă pe cum să ne acoperim cu hârtii, decât să petrecem timpul cu victima și să-i spunem care sunt etapele, în ce condiții ar putea să acceseze anumite instrumente juridice, care sunt potențialele riscuri sau, știu eu, să-i spulberăm din anumite frici pe care le are. Pentru că în astfel de situații, când ești victimă, trecând peste faptul că te afli într-o stare de degradare emoțională, ai și niște frici, nu știi cât durează procesul, ce se poate întâmpla, ce se întâmplă dacă nu acceptăm instrumentul de monitorizare și așa mai departe. Toate aceste lucruri nu se pot întâmpla în 10 minute, în 15 minute cât interacționezi cu victima. Aici ar trebui să fie fiecare caz tratat individual în așa fel încât în momentul în care ai plecat de la victimă, victima să se considere informată din toate punctele de vedere și să iau decizii în cunoștință de cauză", atrage atenția Cosmin Andreica. 

Lucrurile s-ar putea înrăutăți, spune sindicalistul:

,,În acest moment, dezideratul instituțional, mai ales în contextul acesta economic, este de a reorganiza structurile de poliție în așa fel încât dacă se poate același polițist să facă de toate și în realitate să nu facă nimic bine. Să fie astăzi dispecer, mâine dacă e nevoie să fie polițist rutier și poimâine să consilieze o victimă a violenței domestice. Cam așa se întâmplă lucrurile. Eu v-am dat un exemplu din realitate, în care polițiștii sunt nevoiți să treacă prin toate cele trei specialități, fără să beneficieze de pregătirea necesară".

Și lipsa de personal este o problemă, mai spune Andreica, mai ales dacă vorbim despre mediul rural. 

Propunerea ministrului Justiției: pedeapsa cu închisoare pe viață pentru femicid

Săptămâna aceasta, senatorii din comisiile de specialitate au în atenție o inițiativă legislativă amplă pentru prevenirea și combaterea femicidului, semnată de peste 250 de parlamentari și inițiată de Alina Gorghiu, Legea  recunoaște femicidul ca formă distinctă de crimă și, printre altele, obligă poliția, procurorii și medicina legală să colecteze și să publice date despre toate cazurile de crime comise din motive de gen, pentru ca nicio victimă să nu mai fie uitată.

Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a anunțat și el că lucrează la un proiect legislativ care ar putea introduce închisoarea pe viață pentru femicid. Cosmin Andreica nu crede că astfel de pedepse ar putea opri criminalii.

,,El ar trebui să știe mai bine decât toată lumea că mărirea pedepselor niciodată nu a adus la diminuarea fenomenului infracțional. Faptul că ajunge un agresor în fața instanței și va fi condamnat pe viață, nu ne dă niciun fel de asigurare că nu va comite o crimă. Dacă analizăm toate aceste cazuri, mă îndoiesc că acel criminal Gânj, trimis în judecată pentru faptă, a fost sau va fi influențat de o astfel de prevedere legislativă în care se măresc cuantumurile pedepselor. Eu cred că nici nu știu care sunt cuantumurile pedepselor și nici nu interesează despre acest lucru, pentru că ei sunt orbiți de furie în acel moment, iar singurul lor scop este să-și ducă la bun sfârșit planul de a ucide victima. (...) Este o soluție iluzorie, un praf în ochi aruncat în societate, ca de ochii lumii să demonstrăm că facem ceva în privința aceasta. Noi trebuie să intervenim și să venim cu măsuri care să ne permită intervenția înainte ca planurile diabolice ale acestor agresori să fie duse la bun sfârșit", spune Andreica. 

Sindicalistul a amintit și faptul că din postura de avocat, ministrul de acum al Justiției, a apărat un bărbat acuzat că ar fi încercat să-și ucidă soția:

,,Clientul, care era agresorul, și-a lovit victima, a prins-o de cap și a lovit-o cu capul de cada de la baie, după care a scufundat-o. Iar domnul ministru Marinescu susținea în fața instanței că nu avem cum să interpretăm că aceasta este o tentativă la omor, întrucât a ținut-o în apă doar 10 secunde, timp insuficient ca să omoare victima, matematic vorbind. Și dădea el niște exemple cât ar fi trebuit să o țină sub apă dacă într-adevăr voia să o moare. Dacă cumva este vorba despre un alt domn Marinescu, îmi retrag criticile. Dacă este vorba de același domn Marinescu, din respect pentru victime, n-ar trebui să se pronunțe cu privire la acest lucru, să-i lase pe alți profesioniști ai sistemului sau pe colegii din al lui de partid să se ocupe, că nu prea are poziția morală să susțină asemenea inițiativă".

De ce victimele trebuie să apeleze în continuare la autorități

În ciuda tuturor minusurilor sistemului, să nu apeleze la autorități nu e o soluție pentru victime, atrage atenția Cristina Praz: 

,.Nu suntem încă în punctul în care ne dorim să fim, însă cred că nici descurajarea victimelor de a apela la autorități atunci când sunt în situații de violență nu este răspunsul. Pentru că este responsabilitatea autorităților și pentru că au puterea și legitimitatea de a interveni în astfel de situații. Cred că există oameni care au atitudini și răspunsuri nepotrivite, dar nu cred că soluția este să descurajăm victimele din a cere ajutorul".