Analiză „Cazul Constanța” nu va schimba nimic. De ce eșuează sistemul sanitar, din nou și din nou - Analiza unui expert în sănătate publică

Măsurile adoptate după decesul tinerei polițiste de 29 ani - care a născut într-o maternitate privată din Constanța, i s-a înrăutățit starea și a fost transferată la spitalul de stat, unde nu a mai putut fi salvată - nu vor schimba radical modul cum se desfășoară lucrurile în România.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a anunțat miercuri, 22 octombrie, rezultatele controlului pe care l-a dispus după ce, în dimineața zilei de 8 octombrie, o tânără de 29 ani a decedat la Spitalul Județean de Urgență Constanța. Tânăra a ajuns aici după ce câteva ore mai devreme dăduse naștere unui băiețel la o maternitate privată din Constanța.

Cazul a fost tratat pe larg în presă. Ministrul Sănătății a dispus controale la unitatea sanitară în care s-a produs nașterea, iar miercuri, 22 octombrie, a prezentat rezultatele acestor controale, anunțând că s-au descoperit mai multe nereguli la unitatea privată, dar și în activitatea Direcției de Sănătate Publică Constanța. Concret, maternitatea ar fi fost avizată să funcționeze în ciuda faptului că nu îndeplinea condițiile impuse de lege, iar asta vreme de aproximativ 16 ani, din 2009 și până în prezent. Secția ATI era „o improvizație”, paturile ATI nu erau clasificate, astfel încât nu se putea stabili ce resurse trebuie alocate etc. Unității i-a fost retras avizul de a funcționa ca spital, activitatea putând să continue în ambulatoriu. În plus, șeful DSP Constanța, a anunțat ministrul, își pierde funcția.

Aspectele grave constatate vor constitui obiectul unei sesizări către Direcția Națională Anticorupție, a mai precizat ministrul Alexandru Rogobete.

În timpul scurs de la decesul tinerei mame și până în prezent au mai fost declanșate controale în toate țara, pentru a se verifica dacă unitățile private care au bloc operator și/sau ATI îndeplinesc normativele sau dacă nu cumva au fost autorizate, ca și maternitatea din Constanța, grație îngăduinței reprezentanților DSP.

Deși măsurile amintite mai sus ar putea da speranțe că lucrurile se vor petrece de acum încolo cu respectarea legii, o privire obiectivă asupra sistemul de sănătate românesc le frânge. Instituțiile cu drept de control nu vor fi cu mult mai eficiente, este de părere dr. Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate.

„Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem este cine controlează un spital. Și dacă numărăm instituțiile care ne trec prin cap, o să vedem că aici este o mică deficiență. Dau deoparte partea economică, Curtea de Conturi, care verifică nu atât calitatea actului medical, ci legalitatea cheltuielilor făcute. Și ne gândim la cine? Ne gândim la ANMCS, o instituție care se ocupă de managementul calității în sănătate și care face o treabă excelentă, pentru că prin acreditare îi învață pe cei din spitale care este legislația aplicabilă. Sigur, ei ar trebuie să știe, dar în realitate atunci descoperă că multe lucruri nu sunt conform legislației. Numai că acreditarea este șchioapă, în sensul că nu sancționează, în realitate nu închide un spital dacă nu respectă standardele. Și nu se mai teme nimeni de acest ANMCS. (...) Și atunci îngustăm spectrul controlului la două instituții”, arată dr. Paveliu.

Una dintre acestea este Colegiul Medicilor, scos în față într-un mod incorect, consideră Paveliu, pentru că nu are putere, fiind în fapt o instituție profesională. Așadar, rămâne o singură instituție care să controleze calitatea actului medical: Ministerul Sănătății, prin direcțiile de sănătate publică.

„Bun, și acum, Direcția Sanitară face sau nu face control? Controlează sau nu controlează spitalul? Nu-l controlează. În primul rând nu are o metodologie de control permanentă și bine pusă la punct, nu are personal... Una peste alta, deși noi toți ne așteptăm că ne ducem în spital și că totul e sigur, de fapt siguranța este dată de șefii de secție și de manager, dacă e medic. În ce măsură înțeleg ei să facă medicina așa cum ar trebui”, consideră expertul.

În realitate, și ultimii menționați sunt orientați mai mult către protejarea instituției și a colegilor, iar asta nu pentru că nu ar vrea binele pacienților, ci pentru că sunt obligați să-și facă meseria „în condiții care le sunt potrivnice”, iar autoprotecție este justificată.

„De exemplu, dacă nu ai finanțare sau nu ai personal, ce faci, închizi spitalul? Nu ai posibilitatea asta, dar tu nu ai suficient personal. Și atunci, repet, de multe ori încearcă să se autoprotejeze față de niște condiții care nu sunt adecvate”, subliniază medicul.

Pretindem că putem să oferim asistentă medicală gratuită la întreaga populație, spunem că actul medical de la noi este la fel de sigur ca cel din Germania, dar cheltuim de zece ori mai puțin. „Nu se poate. Salarii, energie, mâncare, medicamente, aparatură, toate costă la fel. Și atunci cum facem noi să cheltuim de 10 ori mai mult? Făcând rabat la calitate”, explică expertul în politici de sănătate Sorin Paveliu.

Când ne confruntăm cu probleme ne gândim dacă nu cumva legislația este de vină.

„Avem legislație, numai că ea arareori poate fi pusă în practică. Dacă pui legislația în practică, trebuie de fapt să ajungi la închiderea de unități sanitare. Deci este un compromis care se face tacit și pe care nimeni nu-l spune. Și care își are originea în finanțarea sistemului sanitar, care este de 10 ori mai mică”, a explicat dr. Paveliu. Cum putem să ne dăm seama? Analizăm datele. Noi avem PIB-ul de patru ori mai mic decât al Germaniei și alocăm pentru Sănătate de două ori mai puțini bani din PIB, or în aceste condiții nu se poate să obții aceleași rezultate și să ai același grad de siguranță. Ne rămân norocul și calitățile medicului care profesează în limitele pe care le are.

„Sistemul nu e făcut pentru a proteja pacientul pus în mijlocul sistemului, citând limba de lemn nouă, ci este pentru a proteja sistemul de greșelile și nenorocirile care apar, pentru că aceste nenorociri, repet, au cauze extreme”, a mai spus medicul.

„În spitalul județean se rezolvă și cazurile care sunt grave. Și acelea costă”

Pacienții înclină astăzi să se trateze mai degrabă în clinici private decât în unitățile publice. Dacă analizăm cazul femeilor care aleg să nască la o maternitate privată, înțelegem că o fac pentru că acolo se simt mai în siguranță, sunt condiții civilizate, plus percepția că dacă plătești vei fi mult mai bine tratat, timp în care spitalul de stat, preponderent din rațiuni financiare, nu se ridică la aceste așteptări.

În schimb, diferența între o maternitate privată și un spital județean devine evidentă atunci când apar cazurile grave. „Diferența e că o maternitate se focalizează pe cazuri de oameni sănătoși, respectiv femei, tinere, care sunt sănătoase de regulă și care dau naștere copiilor. Dar ele sunt sănătoase. Adică este un proces care, în mod normal, n-ar trebui să aibă mari complicații. În cazul în care ceva nu merge, este imediat transferat într-o unitate capabilă să rezolve problema. Asta au și făcut. Au transferat la un moment dat gravida la spitalul județean. Diferența între maternitatea respectivă și un spital județean este faptul că în spitalul județean se rezolvă și cazurile care sunt grave. Și acelea costă”, a explicat dr. Paveliu.

Dacă va fi nevoie de un consult interdisciplinar, în spitalul de stat specialistul, că este neurolog, cardiolog, hematolog etc., va fi acolo. Dacă va fi nevoie de investigații de urgență, de terapie de urgență, spitalul județean le poate asigura. Toate aceste servicii în unitățile private înseamnă cost suplimentar. „Noi nu îi vedem în spital, dar costă că sunt acolo. La o maternitate mică, fiecare din consulturile acestea, dacă le-ai putea face, dar nu le poți face, ar însemna bani și costuri suplimentare”, a arătat Paveliu.

Spitalul de stat oferă serviciile de terapie intensivă, de exemplu, din fonduri alocate de ministerul Sănătății prin program național, surse pe care spitalul privat nu le are.

„Într-un spital județean mare ai o întreagă infrastructură foarte costisitoare care îți garantează siguranța, sau măcar e acolo ca să îți garanteze siguranța, ceea ce la o maternitate mică, la o maternitate izolată, nu ai, indiferent de cum este ea clasificată. Și nu au la îndemână decât o soluție - să transfere către spitalul județean”, a completat dr. Paveliu.

Medicii care își practică meseria și în spitalul public și în cel privat transferă către privat atât clientela, cât și relațiile bune cu spitalul, pentru cazurile de urgență. De-abia de curând a intrat în vigoare modificarea legislativă care impune angajarea răspunderii, iar costurile pentru pacienții transferați în primele 48 de ore din spitalul privat în spitalul de stat trebuie preluate de cel privat.

Limite clare stabilite prin lege

Ca tragedii precum cea recentă de la care au plecat controalele menționate de ministru să nu se mai repete, ar fi nevoie și de limite clare impuse furnizorilor de servicii medicale. Doar că statul face compromisuri la tot pasul, iar instituțiile cu drept de control, în cazul de față Direcția de Sănătate Publică, nu intervine nici administrativ, cu sancțiuni radicale, nici în avizare și nici în modificări legislative pe care le-ar putea propune atunci când anumite reglementări își arată limitele.

„Din păcate, nu cred că ministrul are atâta putere încât să schimbe sistemul. Ca să schimbe sistemul, ar trebui să ajungem la reguli care presupun mai mulți oameni, mai mulți bani, sancțiuni mult mai dure. Când se pune problema să închizi un spital, urlă toată lumea. Dar nimeni nu s-a uitat dacă avem sau nu avem bani ca să ținem spitalele astea, niciodată”, conchide expertul în politici de sănătate Sorin Paveliu.