Exclusiv Planul diabolic cu care Iranul poate ruina lumea cu toată opoziția SUA. General NATO: „Tot ce au nevoie sunt niște bărci și mine”

Generalul (r) Virgil Bălăceanu explică de ce nicio forță nu este capabilă să garanteze în totalitate securitatea navelor în strâmtoarea Hormuz, în pofida superiorității americanilor. Din această cauză, traficul va continua să fie tulburat, iar prețurile carburanților și a gazelor ar continua să crească.

Războiul din Iran provoacă probleme ce se resimt la nivel global, iar cele de natură economică sunt cele mai presante. Prețurile petrolului și a gazelor au explodat, cu precădere în Europa, încă de săptămâna trecută, chiar înainte ca iranienii să blocheze strâmtoarea Hormuz. Trendul scumpirilor s-a menținut pe piețele internaționale, chiar dacă experții au îndemnat la prudență și au dat vina pe reacția emoțională. Situația este complicată și în România, unde prețul carburanților la pompe a crescut imediat după începerea războiului și nici nu se întrevăd soluții salvatoare.

Situația este chiar mai complicată pe măsură ce companiile de asigurări navale au crescut prețul asigurărilor, iar traficul petrolierelor și al vaselor care transportă gaze lichefiate s-a redus încă din primele zile cu peste 70%. Și ca și cum nu era suficient, după ce companiile de asigurări au majorat primele pentru navele care tranzitează zona, la scurt timp asigurătorii au transmis că acoperirea de risc de război a fost anulată în apele iraniene și în cele adiacente, începând cu 5 martie, conform The Guardian.

Nici americanii nu pot face minuni

În fața reacției nervoase a piețelor, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a oferit asigurări și garanții pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Hormuz, însă nu pare suficient.

Pe măsură ce navele transportatoare de gaze lichefiate și petrolierele sunt nevoite de ocolească mii de kilometri sau pur și simplu renunță, de teama represaliilor iraniene, prețurile amenință să crească spre cote periculoase pentru economia globală. Concret, odată cu explozia prețurile energiei rezultă un efect de domino ce duce la o inflație crescută la nivel global și compromite însăși ideea de creștere economică.

Ultima speranță este că fie războiul va înceta curând, fie americanii își vor pune în practică promisiunea și vor reuși să asigure transportul în zona strâmtorii Hormuz.

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei. În opinia sa, situația este mai mult decât complicată, iar asigurările date de marina americană nu pot rezolva în totalitate problema.

„Asistăm la o destabilizare a zonei, iar temerile sunt că va fi o stare de instabilitate pe termen lung sau chiar foarte lung. Problema care afectează sistemul energetic — exportul de petrol și de gaze — o reprezintă închiderea, blocarea Strâmtorii Hormuz. Atâta timp cât iranienii continuă să o controleze, amenințând cu diverse mijloace Strâmtoarea Hormuz, lucrurile se pot complica”, spune generalul.

Iranul poate mina zona

Iranienii se pot asigura că zona va rămâne închisă pe termen lung dacă vor decide să mineze strâmtoarea. 

„Deși flota iraniană a fost avariată, dacă vor trece la minarea strâmtorii, cine își va mai permite să tranziteze zona respectivă? Chiar dacă flota iraniană este mai mult sub apă decât pe apă, dar sunt alte mijloace, cum spuneam mai devreme: minarea strâmtorii. Și atunci va fi închisă o perioadă destul de mare de timp. Pentru a o redeschide, trebuie să treci la controlul zonei respective, să începi activitățile de deminare, care durează săptămâni sau luni întregi. În acest timp este evident că nimeni nu va mai putea să folosească zona respectivă, tranzitul respectiv, pentru că se supune unor riscuri majore”, mai spune generalul Bălăceanu.

Americanii și coaliția care tinde să se formeze împotriva Iranului se văd într-o situație delicată. Iranienii pot chiar și cu vase mici sau cu bărci să mineze zona, ceea ce face intervenția americanilor foarte complicată și mult mai puțin eficientă.

Exemplul Ucrainei, care și-a minat apele teritoriale din Marea Neagră pentru a ține la distanță flota rusă și a reușit să o facă chiar și cu mijloace modeste este cel mai bun exemplu. Ucrainenii nu doar că au evitat un desant rusesc în Odesa, dar au reușit să scufunde nave de război rusești superioare de departe pe hârtie la tot ce avea Kievul. Minele, torpilele și dronele maritime ucrainene i-au ținut pe ruși la distanță. Și se știe, Iranul deține acest arsenal și poate cauza probleme uriașe.

„Statele Unite, în mod deosebit, au forțe navale în Marea Arabiei și în Golful Persic. Doar că iranienii au soluții, pentru a mina zona, iar forța uriașă a americanilor nu le asigură acestora succesul. Ca să-și aducă planurile la realizare, mijloacele iranienilor sunt diverse: de la mine care pot fi «plantate» până și cu bărci, pot fi «plantate» și cu mini-submarine, sunt foarte greu de oprit, foarte greu de combătut. Degeaba americanii au o flotă mult mai puternică, este foarte complicat, foarte greu de asigurat întreaga zonă. Tot ce au nevoie iranienii este niște bărci și niște mine”, adaugă generalul Bălăceanu.

Nu e nevoie de super arme pentru a ruina economia globală

În plus, iranienii pot lovi orice navă care se aventurează în zonă, chiar dacă nu ar mina strâmtoarea. Și în acest caz, mijloacele la îndemâna lor sunt diverse și greu de contracarat. Torpilele și dronele antinave pot scufunda orice petrolier.

„Iranienii pot să mai folosească și rachete și drone anti-navă, pot să folosească și bărci de tip kamikaze, pot să folosească mijloace navale mici, dar cu rachete anti-navă pe ele. Sunt foarte multe modalități legate de o amenințare militară a strâmtorii și nu este ușor ca să le neutralizezi, chiar să elimini toate aceste mijloace. De fapt, este foarte greu, aproape imposibil, iar siguranță totală nu poate exista atâta timp cât va dura acest război”, explică generalul Virgil Bălăceanu.

Situația s-ar putea degrada și mai mult în cazul în care Iranul ar fi cuprins de un război civil, iar diverse facțiuni, inclusiv unele teroriste, se vor război în zonă. Deja, potrivit Financial Times, piața petrolului se pregătește ca prețul barilului să depășească pragul psihologic de 100 de dolari, mai ales că țări ca Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit și Iran au anunțat că vor reduce producția sau chiar vor închide complet câmpurile petroliere.

Principalele cauze sunt lipsa securității zonei și amenințarea dronelor și a rachetelor care pot provoca daune uriașe, dar și faptul că stocurile create, după blocarea navigației, riscă să depășească volumul rezervoarelor de stocare. Astfel, un război civil în Iran nu ar fi decât „cireașa de pe tort” și ar bloca aproape în totalitate zona.

„Avem premisele unor războaie civile, ceea ce înseamnă destabilizare în zonă pe o perioadă de lungă sau chiar foarte lungă de timp. Iar în condițiile războiului civil, Iranul nu ar mai putea să livreze petrol și gaze. Sau dacă va livra, vor fi cantități foarte mici și vor exista întreruperi foarte dese. China fiind principalul beneficiar al petrolului și gazelor lichefiate din zona Golfului și din Iran în mod deosebit, ar rămâne fără energie, iar asta ar duce la o destabilizare și mai serioasă a economiei”, susține generalul Virgil Bălăceanu.

Dimensiunile dezastrului sunt greu de anticipat, dar este evident că economia globală s-ar confrunta cu o criză de proporții. În timp ce industria europeană, și așa neperformantă din cauza prețurilor uriașe ale energiei, va ajunge pe marginea prăpastiei, economia Chinei ar lua-o pe tobogan, confruntându-se cu lipsa resurselor energetice. Cu acest cocktail de probleme, s-ar putea ajunge la o situație dramatică pe durata a luni sau chiar ani de zile, avertizează și economiștii.

Iar dacă unii și-au pus speranțele în Venezuela, care va putea în principiu să exporte mai mult petrol, situația este complicată de faptul că este nevoie de investiții uriașe în producția statului sud-american, investiții care nu se pot face peste noapte. În același timp, Statele Unite ale Americii nu pot compensa în totalitate deficitul energetic de pe piață, iar resursele alternative de energie verde atât de promovate în Uniunea Europeană nu au cum să salveze situația.