Avocatul Poporului avertizează asupra violenței din școli: „Este adesea ignorată, iar părinții o minimalizează”

Avocatul Poporului avertizează că minorii au acces dificil sau inexistent la consiliere psihologică din cauza lipsei consilierilor școlari și a psihologilor. Sunt semnalate blocaje cauzate de comunicarea greoaie între instituții, distanțele mari față de servicii, lipsa sprijinului financiar și neîncrederea părinților.

Potrivit consideraţiilor privind cazuistica domeniului apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în 2025 autoritățile au avut mari dificultăți în a identifica și raporta cazurile de violență asupra copiilor, atât în familie, cât și în afara ei, din cauza toleranței comunității și a fricii de consecințe, ceea ce a dus la subraportarea acestor situații, scrie Agerpres.

Documentul arată că instituțiile implicate nu colaborează eficient: Poliția și școlile nu trimit constant cazurile către DGASPC, în mediul rural lipsesc servicii sociale, situațiile copiilor sunt monitorizate superficial, iar personalul de specialitate este insuficient sau uneori nepregătit.

Avocatul Poporului mai atrage atenția asupra închiderii cazurilor/dosarelor de către DGASPC-uri, cu recomandări de consiliere psihologică a minorilor în cadrul unităţilor de învăţământ de către consilierii şcolari, în condiţiile în care aceştia din urmă ori nu au astfel de atribuţii, ori nu au pregătire de specialitate, accesul pe un astfel de post fiind deschis mai multor categorii de profesionişti; distanţa mare între domiciliul minorilor şi sediul serviciilor sociale, dificultăţile financiare ale familiilor şi lipsa de suport din partea autorităţilor locale; „comunicarea greoaie” între instituţiile şi autorităţile implicate, precum şi cu părinţii minorilor, în unele cazuri.

De asemenea, Avocatul Poporului mai arată că, în unele cazuri, intervenţia autorităţilor este „blocată” de refuzul copilului/părinţilor de a accesa servicii suport: de evaluare şi consiliere psihologică, dar şi de neîncrederea părinţilor în sprijinul efectiv pe care îl pot acorda autorităţile locale în depăşirea unor episoade de violenţă/prevenirea unor asemenea episoade, considerând neîntemeiat că aceste servicii nu sunt necesare.

În cazurile în care minorii sunt supuşi bullying-ului, acestora le este teamă să relateze cele întâmplate profesorilor/părinţilor, de multe ori adulţii neluând în serios ceea ce povestesc copiii, iar în măsura în care nu se dispun măsuri ferme, copilul victimă a bullyingului continuă să fie etichetat, marginalizat sau chiar agresat ulterior.

Autoritățile intervin doar punctual și mai ales la sesizări scrise, prevenția din școli este adesea ignorată, părinții minimalizează violența, iar soluția aleasă frecvent este mutarea copilului într-o altă școală, fără a rezolva cauza reală a comportamentului.

În cazurile de violenţă domestică uneori minorii nu sunt avuţi în vedere în evaluarea gradului de risc şi nu sunt dispuse măsuri extinse şi cu privire la aceştia atunci când se analizează emiterea ordinului provizoriu de protecţie.

În ultima perioadă se constată creşterea numărului de cazuri de violenţă psihologică sau chiar fizică, în mediul familial, care îmbracă forma înstrăinării părinteşti/alienării parentale, violenţe care sunt exercitate de cele mai multe ori de părinţi asupra minorilor, atunci când se pune problema exercitării autorităţii părinteşti, se mai arată în consideraţiile privind cazuistica domeniului apărarea, protecţia şi promovarea drepturilor copilului.