Cum îi sprijinim pe tinerii care ies din sistem, în cea mai delicată etapă a vieții?

Când împlinește 18 ani, un tânăr din sistemul de protecție a copilului ajunge în fața uneia dintre cele mai importante decizii din viața lui. Poate rămâne în sistem, dacă își continuă studiile, sau poate alege să plece și să își înceapă viața pe cont propriu.

Pentru mulți, acest moment este pregătit din timp. Specialiștii din cadrul DGASPC încearcă să îi sprijine să își găsească un loc de muncă, o soluție de locuire, să înțeleagă ce presupune viața independentă. Și totuși, mirajul libertății este puternic. Mulți tineri simt nevoia să plece cât mai repede, convinși că independența va însemna, automat, fericire.

Doar că, în scurt timp, realitatea își face simțită prezența: responsabilități pentru care nu au fost niciodată pregătiți complet, lipsa unui sprijin constant, singurătate. Unii regretă decizia și ar vrea să se întoarcă, însă sistemul nu le mai permite. Alegerea dintre libertate și siguranță devine, astfel, primul mare test al maturității.

Tranziția de la protecție la independență rămâne una dintre cele mai fragile etape din viața unui tânăr. Este, în același timp, o provocare majoră pentru sistemul social: cum îi putem pregăti pe acești tineri nu doar să supraviețuiască, ci să trăiască demn, autonom și cu încredere în propriile forțe?

O generație care se maturizează singură și prea repede

În România, peste 40.000 de copii trăiesc astăzi în sistemul de protecție, în plasament familial, case de tip familial sau centre rezidențiale, potrivit datelor ANPDCA. În fiecare an, peste 3.000 de tineri ies din sistem la doar 18 ani.

În acte, devin adulți. În realitate, mulți se trezesc brusc într-o lume care le cere să se descurce singuri, fără o rețea stabilă de sprijin. Potrivit unui reportaj de presă, doar 1 din 20 reușește să obțină un loc de muncă legal în primul an după ieșirea din sistem. Restul se confruntă cu șomajul, lipsa unui adăpost sigur sau dificultăți majore în a-și gestiona noul statut de adult.

Pentru unii, această perioadă de vulnerabilitate vine la pachet cu riscuri suplimentare: dependențe, exploatare prin muncă, trafic de persoane sau relații abuzive. Din perspectivă emoțională, mulți tineri trăiesc stări de anxietate, confuzie sau epuizare, reacții firești într-o tranziție dificilă, amplificate de absența unui adult de referință care să le ofere siguranță și continuitate.

Fiecare tânăr care se pierde pe drum înseamnă nu doar o poveste de viață frântă, ci și un potențial pierdut pentru societate: un adult care ar fi putut deveni coleg, contribuabil, părinte stabil, membru activ al comunității.

Când autonomia se învață pas cu pas

Tranziția la viața adultă nu se poate face peste noapte. Este un proces gradual, care presupune timp, încredere și ghidaj. În centrele de plasament, specialiștii DGASPC depun eforturi reale pentru a-i pregăti pe tineri, însă lucrează adesea sub presiunea unui sistem birocratic și a lipsei de resurse. Un asistent social gestionează uneori zeci de cazuri simultan, fără formare specializată în lucrul cu trauma sau cu tineri aflați în criză.

De aceea, tot mai multe DGASPC-uri colaborează cu organizații non-guvernamentale pentru a completa ceea ce statul, singur, nu poate încă oferi: consiliere vocațională, ateliere non-formale, sprijin emoțional, formare profesională sau soluții de locuire de tranziție.

Asociația The Social Incubator este una dintre organizațiile care intervin exact în acest spațiu fragil dintre protecție și independență. De peste 11 ani, lucrăm cu tineri care ies din sistem pentru a-i sprijini să își construiască un drum propriu, bazat pe educație, autonomie și încredere.

Cum arată parcursul unui tânăr sprijinit de echipa noastră? Procesul este complex, dar adaptat fiecărei persoane

Începem cu o evaluare inițială, pentru a înțelege în profunzime nevoile, resursele și vulnerabilitățile fiecărui tânăr. Roberto, venit în București cu entuziasm, a căutat chirie aproape două luni și s-a lovit de refuzuri constante din cauza vârstei și a lipsei unui job. La evaluare, am clarificat rapid prioritățile: venit stabil, locuire, acte și o minimă rețea de sprijin. Am dat telefoane împreună, am mers la vizionări și am ajustat planul în funcție de realitate.

Consilierea vocațională ajută tinerii să își descopere abilitățile și să contureze un plan de carieră realist. Sibel avea 17 ani când a participat la un atelier de autocunoaștere organizat de noi, în parteneriat cu DGASPC. Urma să împlinească 18 ani și își dorea să părăsească sistemul. După o discuție de cunoaștere, a început terapie, a participat la ateliere și a fost acceptată în programul „Plan de viață”. Astăzi, are un contract de muncă, își continuă studiile și visează să devină asistent medical pe ambulanță.

Educația și meditațiile sunt o altă componentă esențială. Construim punți către examene-cheie prin structură, feedback constant și sprijin adaptat ritmului fiecărui tânăr.

Consilierea psihologică oferă sprijin emoțional constant pentru reglarea anxietății, fricii și nesiguranței. Lucrăm pe încredere, limite sănătoase, relații și reziliență. Mulți tineri ne spun că terapia nu schimbă trecutul, dar le oferă puterea de a-și rescrie viitorul.

Formarea profesională și mentoratul completează acest parcurs. Pentru Roberto, colegii noștri au identificat un post de motostivuitorist, domeniu care corespundea intereselor lui. După angajare, găsirea unei locuințe a devenit posibilă. Mentorul l-a însoțit în primele luni de muncă, sprijinindu-l în relația cu superiorii, gestionarea bugetului și înțelegerea regulilor de la locul de muncă.

Atunci când este posibil, susținem și soluții de locuire de tranziție sau orientare pe piața chiriilor, inclusiv negocierea contractelor și planificarea bugetului.

Investiție cu sens, impact pe termen lung

Un parcurs autentic de sprijin se construiește în timp și prin relații sigure, nu prin intervenții izolate. Continuitatea și prezența consecventă a unor adulți de încredere sunt esențiale pentru ca un tânăr să își poată regla emoțiile, să își recapete încrederea și să își construiască autonomia.

În spatele fiecărui parcurs de integrare reușit stau resurse alocate constant: profesioniști implicați, sprijin personalizat și intervenții adaptate fiecărei situații. Aceste costuri nu sunt întotdeauna vizibile, dar ele susțin fiecare pas spre autonomie și echilibru. Investiția în prevenție și stabilitate rămâne una dintre cele mai eficiente forme de responsabilitate socială.

Peste 65.000 de tineri au beneficiat până acum de programele The Social Incubator, prin parteneriate cu licee și DGASPC-uri din întreaga țară.

În spatele fiecărui număr se află o poveste. Iar unele povești au puterea să ne amintească de ce merită să luptăm pentru șansa cuiva. Tinerii din sistem nu sunt excepții și nici cazuri pierdute. Au resurse interioare uriașe. Uneori, tot ce le lipsește este sprijinul oferit la momentul potrivit și un adult care să le spună, cu onestitate: poți mai mult decât crezi.

Acest articol deschide o serie dedicată tranziției tinerilor din sistem către viața adultă. În materialele următoare vom explora mai în profunzime ce înseamnă sprijinul real: sănătate mintală, locuire, relații, eșecuri, reușite și rolul comunității în toate acestea.

De Aniela Firulovic, Director de Comunitate și Transformare la Asociația The Social Incubator