Analiză România celor două viteze: doar 7 medii de 10 la Evaluarea Națională și un dezastru al notelor în mediul rural. Cum se apără Ministerul

Rezultatele finale ale Evaluării Naționale 2026 au fost publicate miercuri, 8 iulie, iar datele centralizate de Ministerul Educației dezvăluie un decalaj profund între mediul urban și cel rural, dar și între județele dezvoltate economic și cele rămase în urmă. Din cei 143.251 de candidați prezenți, 113.316 (79,1%) au obținut medii mai mari sau egale cu 5, în timp ce 29.935 (20,9%) au rămas sub pragul de promovare, iar doar 7 candidați au reușit să obțină media 10. 

În timp ce în Municipiul București rata de promovare este de 92,2%, iar în județe precum Cluj (90,3%), Prahova (83,6%), Argeș (81,4%) și Timiș (79,5%) rezultatele sunt peste medie, în județele mai puțin dezvoltate, precum Călărași (65,1%), Caraș-Severin (66,9%), Teleorman (67,4%) sau Vaslui (69,5%), promovabilitatea este mult mai scăzută. 

Diferențele dintre rural și urban sunt izbitoare. Peste o treime dintre absolvenții de școală generală din mediul rural au picat examenul (36,30%), în timp ce în mediul urban procentul este de trei ori mai mic (11,54%). 

Secretarul de stat: „Nu aș face o comparație absolută între copii, ci între școli”

Secretarul de stat în Ministerul Educației, Sorin Ion, a declarat pentru „Adevărul” că mulți elevi din mediul rural frecventează, de fapt, școli din orașe, iar compararea pur geografică este, în opinia sa, reductivă.

„În această discuție, nu este vorba despre o comparație între copiii din mediul rural și cei din mediul urban, ci despre școlile în sine. Mulți elevi din mediul rural frecventează, de fapt, școli din orașe, lucru care se observă clar în numărul de elevi din localitățile periurbane, unde părinții, mergând la muncă în oraș, își iau adesea copiii cu ei, iar dacă există și posibilitatea unui after-school, programele se suprapun și mai bine. Prin urmare, nu aș face o comparație absolută între copii”, a relatat acesta.

Întrebat cum își explică atunci decalajul înregistrat între școlile din rural și cele din urban, secretarul de stat a explicat:

„Este adevărat că între școli există încă o discrepanță, pe care încercăm să o compensăm prin diverse programe derulate de Minister, cum ar fi Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar, care nu vizează doar prevenirea abandonului, ci și oferirea de pregătire suplimentară, iar efectele acestuia sperăm să devină vizibile în timp, deși diferența rămâne încă evidentă.”

Sorin Ion a respins ideea că austeritatea ar fi factorul principal al decalajului care face ca un elev de la oraș să aibă de trei ori mai multe șanse de a promova Evaluarea Națională decât în rural, invocând o comparație cu anul precedent. 

„Dacă măsurile de austeritate ar fi cauza rezultatelor slabe ale școlilor din mediul rural, atunci ar trebui să comparăm cu rezultatele de anul trecut, din perioada în care aceste măsuri nu existau, însă nu se observă nicio diferență semnificativă, iar la nivel general nici nu înregistrăm o înrăutățire a rezultatelor, dimpotrivă, la bacalaureat, vedem chiar o ușoară îmbunătățire în mediul rural, așa că nu pot identifica un singur factor care să explice persistența discrepanțelor”, a adăugat el. 

Secretarul de stat a pus o parte din responsabilitate pe atractivitatea urbanului pentru cadrele didactice, menționând că profesorii sunt mai degrabă atrași de orașe, unde găsesc mai multe oportunități.

„Pe de altă parte, putem lua în considerare, de exemplu, personalul didactic, care este mai degrabă atras de mediul urban, unde găsește mai multe oportunități, spre deosebire de cel rural, astfel încât există cadre didactice care fac naveta din rural către urban, dar mult mai rar invers, ceea ce evident contribuie la existența unei diferențe și între corpul profesoral”, a relatat secretarul de stat, a conchis secretarul de stat Sorin Ion.

Elena Trifan (sociolog): „Școlile din rural sunt subfinanțate”

Cercetătoarea în sociologie Elena Trifan a contestat ferm poziția secretarului de stat, argumentând că decalajul are rădăcini mult mai adânci și este rezultatul unor politici de subfinanțare cronică, care afectează comunitățile rurale în ultimii 16 ani. 

„Diferențele dintre zonele dezvoltate economic și cele care rămân în urmă sunt foarte vizibile, însă nu cred că acest fenomen se datorează doar reticenței justificate a profesorilor de a preda în mediul rural. De fapt, nu doar cadrele didactice părăsesc aceste comunități, ci toți cei care urmează studii superioare, iar pentru a te întoarce într-o zonă cu puține posibilități ai nevoie măcar de un stimulent financiar suplimentar”, a explicat cercetătoarea.

Elena Trifan a subliniat că școlile din mediul rural sunt subfinanțate de de foarte mulți ani, iar problemele nu au apărut odată cu măsurile de austeritate recente, ci se adâncesc din 2010 încoace. 

„Școlile din rural sunt, de regulă, subfinanțate, iar aici nu mă refer doar la măsurile de austeritate actuale, ci la toate politicile de acest tip începând din 2010, care au afectat în mod disproporționat aceste instituții, începând cu închiderea unor școli și concedierea profesorilor, fără ca situația să fie ulterior remediată, ci dimpotrivă, ducând acum la comasări. 

Chiar și atunci când au fost achiziționate autobuze școlare, acestea depind de finanțarea locală, iar în general, situația școlilor este strâns legată de resursele financiare disponibile în fiecare localitate, așa că nu te poți întreba de ce profesorii nu sunt motivați să predea la sate, atunci când școala nu oferă condiții de bază, cum ar fi încălzirea în timpul iernii”, a afirmat Trifan, oferind un exemplu concret din propria experiență.

„În satul meu, abia anul următor va fi primul cu centrală termică în școală”

Cercetătoarea a atras atenția că, deși unele investiții în mediul rural provin din fonduri europene, accesarea acestora este extrem de dificilă pentru administrațiile locale cu resurse umane și financiare reduse, iar ritmul investițiilor este mult prea lent pentru a reduce decalajul.

„Au apărut unele investiții prin mediul rural, dar acestea provin cel mai adesea din fonduri europene, care sunt greu de accesat pentru administrațiile rurale, iar în satul meu, de exemplu, abia anul școlar următor va fi primul cu centrală termică în școală. 

Prin urmare, responsabilitatea nu poate fi atribuită exclusiv dorinței profesorilor de a preda în urban, mai ales că Executivul, prin măsurile sale, nu face decât să reducă orice motivație pentru oameni de a rămâne în mediul rural, iar în lipsa unor condiții de viață decente, este firesc ca aceștia să plece”, a explicat Trifan.

Elena Trifan a subliniat că aceeași discrepanță se regăsește și între orașele mari și orașele mici.

„Aceeași discrepanță între note se regăsește și între orașele mici și cele mari, deoarece finanțarea școlilor este determinată de resursele locale, iar județele cu centre urbane mari și cu cel mai înalt nivel de dezvoltare sunt tocmai cele care înregistrează cele mai bune medii de promovare și care au absorbit, de obicei, cele mai multe fonduri europene”, a mai relatat cercetătoarea.

În final, Elena Trifan a tras un semnal de alarmă asupra necesității unor politici publice coerente și bine finanțate, care să vizeze nu doar curriculum-ul, ci și infrastructura și sprijinul social pentru elevi și profesori din mediul rural. 

„Este nevoie de investiții masive în școli, corelate cu creșterea salariilor profesorilor, dar și de burse sociale pentru elevi care să îi sprijine să meargă la școală, pentru că, fără aceste măsuri, nu văd cum am putea reduce semnificativ abandonul școlar și nici cum am putea micșora decalajul între zonele dezvoltate și cele care întârzie să se dezvolte”, a conchis Elena Trifan.