GALERII FOTO Îmbulzeală de Paştele Blajinilor, în cimitirele din Chişinău

Dacă la Cimitirul Central creştinii au venit să-şi comemoreze într-o linişte aparentă artiştii profesorii şi rudele răposate, la „Sfântul Lazăr“ credincioşii s-au îmbulzit pe porţile cimitirului şi s-au înghesuit în autobuzele puse gratis la dispoziţie de către Primărie. 11 oameni au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Chişinăuienii, dar şi locuitorii din suburbiile Capitalei au luat cu asalt cimitirurile, de Paştele Blajinilor. Cea mai solemnă atmosferă a fost, după cum probabil era de aşteptat, la Cimitirul Central. Printre crucile de pe aleea principală puteai vedea, fără prea mare opulenţă, ştergarele întinse şi bucatele pascale pregătite pentru răposaţi.

Probabil cel mai somptuos festin pascal închinat blajinilor a fost lângă mormântul lui Nicolae Sulac, unde rudele cunoscutului cântăreţ de muzică populară au întins o masă lungă până în stradă. „Tatăl meu a cântat pentru public. Oamenii vin şi pleacă, însă muzica lui rămâne la fel de cunoscută. Nu cred că există moldovean pe lumea asta care să nu ştie cântecele lui Nicolae Sulac. Am adus-o acum şi pe fata mea Nicoleta, pentru că e un moment deosebit să vină la mormântul bunelului ei, pe care nu l-a prins în viaţă“, a spus Doina Sulac, fiica regretatului solist.

La câţiva metri, o femeie aranja smerită ouăle roşii în nişte coşuleţe, pe placa funerară a Doinei şi a lui Ion Aldea Teodorovici. „De fiecare dată când vin la mormântul fetei mele mă întreb ce caut aici. Am venit şi ieri, am spălată mormântul şi am pregătit cele necesare pentru Paştele Blajinilor. Chiar dacă sunt pe altă lume, pentru mine ei încă sunt vii“, ne mărturiseşte resemnată Eugenia Marin. 

Mormintele altor artişti, însă, nu au avut parte de atât de mare atenţie. E vorba despre cel al lui Grigore Vieru, care încă are aceeaşi cruce veche albăstruie de fier, artistul plastic Glebus Sainciuc şi mormântul Alexandru Plămădeală. Oamenii vin pe-acolo, comentează neglijenţa rudelor marilor artişti ai neamului şi merg mai departe. „N-am pe nimeni înmormântat aici. În schimb am profesori care mi-au predat în facultate şi scriitori îndrăgiţi care odihnesc în acest cimitir. La dânşii vin în fiecare an“, ne spune şi Ion Frunză, un pensionar în vârstă de 62 de ani.

La capătul cimitirului, însă, mormântul lui Sorin Paciu, afaceristul de 34 de ani care pe 25 decembrie a pierdut lupta cu viaţa după ce a fost împuşcat mortal în timpul vânătorii ilegale din Pădurea Domnească, e plin de rude şi foşti prieteni care au venit cu toate cele trebuincioase pentru a-l comemora de Paştele Blajinilor.

Îmbulzeala de la „Sfântul Lazăr“

Ca să ajungi până la poarta cimitirului „Sfântul Lazăr“ de pe strada Doina, îţi trebuie timp suficient şi răbdare multă. Forfota de oameni încărcaţi cu coşuri, colaci, ouă roşii şi lumânări e dublată de traficul infernal şi şoferii cu nervi întinşi la maxim, în căutarea unui cât de mic loc de parcare. Poliţia a restricţionat accesul auto pe o distanţă de circa 100 de metri de la poarta cimitirului, dar ce folos? Acolo intră cine vrea şi iese cine poate.

Abia după ce treci de vânzătorii înşiraţi pe marginea drumului, care sunt gata să-ţi vândă o coroană mică de flori artificiale chiar şi cu 160 de lei, după ce depăşeşti şi sutele de oameni care se îmbrâncesc să urce în autobuzele gratis puse-n trafic de Primărie, reuşeşti într-un final să intri pe poarta cimitirului. Acolo, aglomeraţia din stradă e mult mai mare printre morminte. Însă ai loc să mai şi respiri.

„Am venit cu pachetele de pomană pentru cei mici. Ştiam că o să fie cald, dar nici nu puteam neglija aşa sărbătoare“, susţine Liuba Gurdiş, o femeie de vreo 74 de ani care căra două sacoşi mari cu pacheţele albe. Din loc în loc îi auzi pe preoţi cântând „Veşnica pomenire“, iar cerşetorii îşi fac loc cu repeziciune printre sacoşele încărcate cu pomeni.

Pentru medicii de pe cele două ambulanţe găsite în cimitir, ziua de azi e ca oricare alta. „Cazuri grave n-am avut. Au fost 11 cazuri de hipertensiuni. Ne aşteptam să vină mai mulţi bătrâni cu probleme de sănătate, dar cel mai des am tratat femei tinere“, ne spune unul dintre felceri.