Vizita premierului din Islanda împreună cu soţia sa în China dă speranţe comunităţii gay

Vizita în China a premierului din Islanda împreună cu partenera sa de acelaşi sex a dat naştere unor speranţe printre chinezii homosexuali care se aşteaptă ca mediatizarea amplă a evenimentului să fie un prim pas pentru ţara lor de a câştiga o mai mare deschidere faţă de ideea homosexualităţii. Vizita de patru zile a oficialului islandez a creat o reacţie pozitivă în presa locală.

Activiştii pentru respectarea drepturilor minorităţilor sexuale au salutat cu entuziasm vizita Johannei Sigurdardottir, premierul Islandei de orientare homosexuală declarată, care a venit însoţită de soţia sa, cu scopul de a încheia un acord comercial de liber schimb între cele două ţări.

Vizita de patru zile reprezintă o şansă rară de a aduce subiectul homosexualităţii la ordinea zilei prin accesibilizarea dată de acoperirea media, potrivit agenţiei de presă Reuters.

În China nu este ilegal a fi homosexual, însă rămâne un subiect tabu care supune unei importante presiuni sociale mulţi dintre cetăţenii celei mai populate ţări din lume. Aceasta este o consecinţă în special a celor două decenii de comunism pudic, deşi au existat numeroase referii la homosexualitate în literatura clasică chineză.

„Această vizită naşte o dilemă în China”, a declarat Ah Qiang, avocat pentru drepturile homosexualilor. „Cu toţii aşteaptă să vadă cum va aborda mass-media subiectul. Cel puţin vor fi nevoiţi să admită existenţa unei astfel de situaţii.”

Deşi în marile oraşe au loc uneori evenimente deschise sau scene care atrag atenţia şi susţin persoanele gay, în fapt există puţini chinezi care sunt dispuşi să îşi asume în mod public identitatea de persoane cu o orientare diferită decât a majorităţii heterosexuale. Poliţia din China abuzează uneori de putere şi hărţuiesc activişti pentru drepturile homosexualilor sau manifestaţiile gay.

Presiunea socială este atât de puternică în statul asiatic încât mulţi homosexuali sau lesbiene aleg să se căsătorească cu parteneri de sex opus faţă de care ascund adevărata lor orientare sau se angajează în căsnicii false care le folosesc drept un paravan pentru a se apăra.

„Premierul islandez a mulţumit Chinei pentru tratamentul bun de care a avut parte soţia sa. Această declaraţie banală reflectă toleranţa pe care o are China de astăzi faţă de persoanele gay”, a scris un chinez din oraşul Guizhou prin intermediul unui site de socializare.

Guvernul chinez a ignorat în mare parte comunitatea de gay, în timp ce unii specialişti în ştiinţele sociale au susţinut că lipsa educaţiei sexuale în şcoli este o importantă premisă pentru perpetuarea ostilităţii din societatea chineză.

Atunci când Guido Westerwelle, ministrul de Externe german, a vizitat China în 2010 împreună cu partenerul său de acelaşi sex, mass-media controlată de stat aproape că nu a acordat nicio atenţie evenimentului.

„De ce oficialii îi întâmpină zâmbitori pe străinii gay, dar sunt aşa duri faţă de cuvintele şi acţiunile chinezilor gay?”, a întrebat scriitorul chinez Cao Junshu prin intermediul reţelei sociale.

Unii chinezi sunt încrezători că această vizită poate deveni primul pas către acceptare pe drumul lung până la obţinerea drepturilor de căsătorie între persoanele de acelaşi sex prin încurajarea homosexualilor din ţară şi influenţarea oficialilor.