Un ruj roșu aprins, de acum 3.700 de ani, scos la iveală de arheologi. Ce spun cercetătorii despre descoperire
0Rujul roșu are o istorie de aproape 4.000 de ani. O arată o descoperire făcută în sud-estului Iranului, în regiunea Jiroft din provincia Kerman, unde arheologii au scos la suprafață o fiolă mică, cilindrică, realizată din clorit-schist (un tip de piatră), care conținea o substanță izbitor de asemănătoare cu rujul modern, potrivit Study Finds.
Produsul - unul cosmetic - de culoare roșu intens, datează din Epoca Bronzului (aproximativ 3500-1800 î.Hr.) și le oferă cercetătorilor o idee cu privire la practicile de înfrumusețare ale strămoșilor noștri și la utilizarea inovatoare a resurselor naturale.
Cu ajutorul unor tehnici avansate precum difracția razelor X, microscopia electronică de scanare și cromatografia lichidă de înaltă performanță, cercetători din Italia și Iran au analizat, în cadrul studiului, conținutul fiolei antice găsite de arheologi.
Un amestec sofisticat de minerale și substanțe organice
S-a dovedit a fi vorba despre un amestec sofisticat de minerale și substanțe organice, inclusiv hematit, pentru culoarea sa roșie vibrantă, manganit și braunit pentru întunecare, precum și urme de galenă și anglesit. Cercetătorii au constatat că aceste minerale au fost amestecate cu ceară pe bază de plante și, posibil, cu componente aromatice, demonstrând o înțelegere timpurie a chimiei și cosmetologiei.
Compoziția conținutului fiolei antice seamănă izbitor de mult cu cea a rujurilor contemporane, care combină, de asemenea, coloranții cu cerurile și uleiurile pentru a crea un produs durabil și hidratant.
Desigur, această vopsea de buze din epoca bronzului a fost realizată în întregime din surse naturale, spre deosebire de unele produse moderne care ar putea include ingrediente sintetice.
Prezența în amestec a cerii de origine vegetală indică o utilizare timpurie a substanțelor de origine vegetală pentru proprietățile lor benefice, o practică care se aliniază cu preferința tot mai mare din zilele noastre pentru produsele de înfrumusețare naturale și organice.
Prin datarea cu radiocarbon „rujul” descoperit a fost plasat la începutul mileniului al II-lea î.Hr., ceea ce îl face unul dintre cele mai vechi exemple cunoscute de colorare a buzelor.
Momentul la care a fost plasat coincide cu înflorirea civilizației Marḫaši, o societate care avea cunoștințe sofisticate de metalurgie și chimie.
Utilizarea produselor cosmetice depășea simpla vanitate
În Antichitate, utilizarea produselor cosmetice depășea simpla vanitate. Cercetătorii notează că era o formă de comunicare socială, o modalitate de a construi și de a transmite identități în cadrul comunității.
Oferirea recipientelor de cosmetice în contexte funerare sugerează că aceste practici de înfrumusețare erau adânc înrădăcinate în cultura societății, putând avea o semnificație în credințele despre viața de apoi sau statutul în lumea prezentă.
Realizarea recipientului din pietre semiprețioase semnifică luxul și indică și mai mult rolul produselor cosmetice în afișarea ierarhiei sociale.
Remarcabila descoperire pune în lumină și conștientizarea sănătății în civilizațiile antice.
Utilizarea minimă a substanțelor pe bază de plumb în vopseaua pentru buze, spre deosebire de alte formule cosmetice ale vremii, ar putea sugera o recunoaștere timpurie a efectelor nocive ale ingerării plumbului, ceea ce îi face pe cercetători să creadă că exista o înțelegere nuanțată a materialelor și a proprietăților acestora, o performanță impresionantă pentru o civilizație de acum câteva mii de ani.