Pericol de bumerang: ce riscă SUA dacă atacă Iranul după modelul Venezuela
0Raidul american din Venezuela de weekendul trecut ridică întrebări serioase privind o posibilă intervenție în Iran. Experții avertizează că o acțiune similară ar putea produce efecte contrare și ar agrava tensiunile interne.
Liderii Iranului urmăresc cu atenție evoluțiile din Venezuela, după operațiunea forțelor speciale americane care a vizat extragerea președintelui Nicolas Maduro de la Caracas la New York. Redactorul ziarului Javan, de linie dură, subliniază în articolul său „Iranul nu este comparabil - Nu vă pierdeți timpul” că Iranul nu poate fi tratat la fel ca Venezuela.
Jurnalistul Marc Champion, într-un articol de opinie pentru Bloomberg, explică complexitatea situației: „Aceste două regimuri profund nepopulare s-au unit din cauza ostilității lor față de SUA încă din anii 1980 și, cel mai recent, din nevoia lor comună de a eluda sancțiunile energetice”.
Extragerea forțată a lui Maduro pune în pericol alianțele Teheranului, inclusiv investițiile financiare substanțiale făcute în Venezuela. Fosta adjunctă a lui Maduro, Delcy Rodriguez, a făcut comentarii conciliatoare la adresa SUA la inaugurarea sa ca președinte, dar a continuat să acorde cele mai demonstrative îmbrățișări și plecăciuni ambasadorilor Chinei, Iranului și Rusiei, și ia măsuri dure pentru a înăbuși opoziția internă.
Iranul, vulnerabil pe plan intern și extern
Pentru Iran, amenințarea nu vine din perspectiva unei intrări fizice ale Forțelor Delta ale SUA în casele liderilor, ci din slăbiciunea evidentă a regimului. Clericii îmbătrâniți se confruntă cu proteste stradale masive, iar forțele de securitate au ucis sute de persoane și au arestat mii. Donald Trump a avertizat că SUA este „pregătită” să intervină dacă masacrul va continua.
Khamenei a mai înfruntat mișcări de protest majore, de la „Revoluția Verde” din 2009 până la demonstrațiile legate de lipsa apei, prețuri și combustibil din 2022-2023. Totuși, de această dată regimul se află într-o defensivă mai profundă, fiind afectat și pe plan internațional, după înfrângerile suferite în Siria, Gaza și Liban și după atacurile aeriene israeliene și americane de anul trecut.
Costuri economice și pierderi strategice
Problemele interne ale Iranului sunt agravate de investițiile externe masive, care nu au adus beneficii vizibile. Programul nuclear iranian a costat zeci de miliarde de dolari, iar sprijinul pentru Siria lui Assad și Hezbollah a adus pierderi estimate la miliarde de dolari. În Venezuela, Iranul a investit în rafinării, fabrici de automobile și locuințe, iar pierderile pot ajunge între 2 și 4 miliarde de dolari.
„Acum, se deviază și mai mulți bani și atenție de la economia civilă, în timp ce IRGC se grăbește să reconstruiască apărarea aeriană și stocurile de rachete distruse de atacurile aeriene israeliene și americane de anul trecut”, notează analiza Bloomberg.
Pericolele unei intervenții militare în Iran
Iranul și Venezuela arată că regimurile autoritare cad doar atunci când serviciile de securitate nu mai ucid pentru a-și menține puterea. Dacă Khamenei ia în serios avertismentele lui Trump, opțiunile sale de represiune ar putea deveni limitate în fața protestelor prelungite.
Totuși, un atac aerian similar celui din trecut ar putea avea efectul contrar: regimul ar putea să se întărească prin efectul de raliere în jurul steagului. Liderii iranieni au folosit deja simboluri naționaliste persane pentru a încuraja patriotismul în rândul populației. Mai mult, chiar dacă regimul s-ar prăbuși, nu este sigur că ar urma o democrație stabilă prooccidentală, ci mai degrabă un guvern condus de IRGC, ostil și mai puțin fervent religios, într-un context de potențial război civil.
După cum spunea Napoleon: „Nu ar trebui să intervinți niciodată în timp ce un adversar greșește”. Strategia americană din Venezuela ar putea fi eficientă acolo, dar repetarea ei în Iran riscă să producă efecte neașteptate și dăunătoare.