„Paradisul pe pământ” al Coreei de Nord s-a transformat în coșmar. Japonia obține o victorie simbolică împotriva regimului de la Phenian

După mai bine de șase decenii, visul unui „paradis pe pământ” s-a dovedit a fi o iluzie amară pentru zeci de mii de persoane de origine coreeană ademenite în Coreea de Nord. Săptămâna aceasta, o instanță din Tokyo a dat un verdict istoric împotriva regimului de la Phenian, recunoscând oficial practicile ilegale aplicate în cadrul acestui program.

În 1960, la doar 17 ani, Eiko Kawasaki a părăsit Japonia împreună cu alte zeci de mii de persoane de origine coreeană, atrași de promisiunile unui trai mai bun în Coreea de Nord. „Paradisul” promis includea educație și servicii medicale gratuite, locuri de muncă și locuințe garantate. În realitate, însă, oamenii au fost privați de drepturi fundamentale și supuși unor condiții extrem de grele. Li s-a interzis să călătorească în Japonia pentru a-și vizita familiile, iar unii au fost supuși pedepsei cu muncă forțată sau închiși ca prizonieri politici.

Un verdict simbolic cu valoare istorică

După ani de eforturi, patru coloniști care au reușit să fugă în Japonia au obținut săptămâna aceasta despăgubiri simbolice. Tribunalul din Tokyo a decis ca guvernul nord-coreean să plătească fiecăruia cel puțin 20 de milioane de yeni (aproximativ 107.000 de euro). Kawasaki, acum în vârstă de 83 de ani, a declarat că a fost „copleșită de emoție”, dar a recunoscut că este puțin probabil ca ea și ceilalți reclamanți să primească efectiv banii. „Sunt sigură că guvernul nord-coreean va ignora pur și simplu hotărârea judecătorească”, a spus ea, potrivit The Guardian.

Kenji Fukuda, avocatul principal al cazului, a precizat că singura metodă realistă de recuperare a banilor ar putea fi confiscarea bunurilor și proprietăților nord-coreene. Reclamanții, care au inițiat procesul în 2018, fac parte dintre cele aproximativ 150 de persoane care au reușit să fugă din Coreea de Nord și să se întoarcă în Japonia.

Un program „umanitar” devenit capcană

Între 1959 și 1984, peste 90.000 de persoane, majoritatea zainichi, etnici coreeni din Japonia, au fost convinse să emigreze în Coreea de Nord. Regimul de la Phenian, cu sprijinul guvernului japonez de atunci și al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, a prezentat programul ca o inițiativă umanitară pentru coreenii care se confruntau cu discriminarea din Japonia. În realitate, mulți au fost forțați să lucreze în mine și fabrici, iar câteva mii de femei japoneze căsătorite cu bărbați coreeni au fost, de asemenea, incluse în program.

Kawasaki a descris momentul sosirii sale într-un port nord-coreean: „Am văzut sute de oameni acoperiți de funingine și clar subnutriți. Atunci mi-am dat seama că am fost păcălită”. A rămas acolo timp de 43 de ani, până în 2003, când a reușit să fugă în Japonia prin China, lăsându-și copiii adulți în urmă. Deși câțiva dintre ei au reușit să părăsească țara, Kawasaki nu mai știe nimic despre ceilalți de când Coreea de Nord și-a închis granițele la începutul pandemiei de Covid-19. „Nici măcar nu știu dacă mai sunt în viață”, a mărturisit ea.

Atsushi Shiraki, unul dintre avocații reclamanților, a calificat verdictul drept „istoric”: „O instanță japoneză și-a exercitat suveranitatea împotriva Coreei de Nord pentru a recunoaște practicile ilegale ale acesteia”. Kanae Doi, directorul Human Rights Watch Japonia, a adăugat că decizia reprezintă „un exemplu foarte important și de succes al încercărilor de a trage Coreea de Nord la răspundere” pentru crimele sale internaționale.