Rusia a testat „Zircon” pe teritoriul Ucrainei. Cât de periculoasă este racheta hipersonică 3M22

Atacul masiv lansat de Rusia pe 20 ianuarie împotriva Ucrainei a avut o miză dublă: lovirea infrastructurii energetice și testarea unor sisteme de armament încă nevalidate pe deplin în luptă. Printre acestea se numără și racheta hipersonică „Zircon”, folosită alături de rachete de instrucție menite să suprasolicite apărarea antiaeriană ucraineană.

Potrivit expertului militar Andrii Kramarov, ofițer în rezervă al Forțelor Armate ale Ucrainei, principalul obiectiv al atacului a rămas neschimbat: infrastructura energetică a Kievului și a regiunii înconjurătoare. De mai bine de o lună, Rusia încearcă sistematic să lovească centralele termice TET-5 și TET-6, precum și marile stații de transformare, într-o tentativă de a provoca o criză energetică prelungită în capitală.

„Nu vorbim despre o tactică fundamental nouă, ci despre o concentrare clară pe distrugerea infrastructurii critice”, a explicat Kramarov, într-o intervenție la Radio NV.

Atacurile au fost realizate în principal cu rachete – atât de croazieră, precum H-101, cât și balistice. Dronele de atac, inclusiv „Shahed”, au avut un rol secundar: au crescut presiunea asupra sistemelor de apărare antiaeriană și au afectat populația civilă, însă nu reprezintă o amenințare decisivă pentru obiectivele bine protejate.

Elementul distinctiv al acestui val de lovituri a fost însă folosirea rachetei RM-48U – o așa-numită „țintă falsă”.

„RM-48U este, de fapt, o rachetă de instrucție obținută prin conversia rachetelor antiaeriene S-300 și S-400. Este o practică moștenită din perioada sovietică, când rachete scoase din uz erau transformate în ținte pentru testarea apărării antiaeriene”, a explicat expertul.

Aceste rachete, cărora li se elimină încărcătura de luptă și li se modifică alimentarea, nu urmează o traiectorie balistică completă. Totuși, resturi ale lor au fost deja identificate pe teritoriul Ucrainei. Lansate simultan cu rachete balistice reale, precum „Iskander-M”, ele au rolul de a obliga apărarea ucraineană să reacționeze la un număr mai mare de ținte și să consume muniție prețioasă, în special pentru sistemele Patriot.

Această tactică trădează, susține Kramarov, și o problemă structurală a arsenalului rus: o parte din rachetele S-300 și-au epuizat resursa de funcționare și nu mai pot fi readuse în stare de luptă.

În același timp, Ucraina a reușit recent să-și completeze stocurile de rachete pentru apărarea antiaeriană, fapt care a fost decisiv în respingerea atacului.

„Tocmai pentru a ne epuiza rezervele, rușii folosesc aceste ținte balistice false. Muniția pentru Patriot este extrem de valoroasă, iar scopul lor este să ne forțeze să o consumăm”, a subliniat expertul.

Ce este, de fapt, racheta hipersonică „Zircon”

În ceea ce privește „Zircon”, Kramarov a precizat că este vorba despre o rachetă navală, lansată de pe aceleași platforme ca și „Kalibr”. În timpul ultimului atac a fost înregistrat un singur lansament, pe direcția Vinnița, la o distanță considerabilă.

„Zircon” se află încă într-o fază de producție limitată și nu a fost introdusă pe deplin în dotarea armatei ruse. În realitate, aceste lansări sunt mai degrabă teste de luptă – menite să verifice precizia și comportamentul rachetei la distanțe mari, de până la 800–1.000 de kilometri.

Spre deosebire de „Kinjal”, racheta hipersonică utilizată mai frecvent de Rusia, „Zircon” nu este produsă în serie la scară largă, ceea ce limitează folosirea ei sistematică în atacuri.

„Rusia încearcă să-i testeze capacitățile reale. Dar nu vorbim despre o armă produsă masiv sau complet integrată în arsenal”, a explicat Kramarov.

La rândul lor, analiștii Defence Express au confirmat că Rusia a lansat recent o rachetă „Zircon” din Crimeea, cu traiectorie spre Vinnița – un eveniment rar în ultimele luni.

Președintele Volodimir Zelenski a declarat că, în timpul acestui atac, Ucraina a cheltuit aproximativ 80 de milioane de euro pentru interceptarea rachetelor rusești, o cifră care ilustrează nu doar intensitatea loviturii, ci și costul uriaș al apărării într-un război de uzură tot mai sofisticat.