Cât va mai dura „luna de miere“ a noului Papă? Ce îi reproşează criticii
0Încă din momentul alegerii sale, pe 13 martie, Papa Francisc a fost întâmpinat cu căldură de credincioşi, de presă şi chiar de publicul larg, căldură de care predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, nu a avut parte, a remarcat „Huffington Post“.
Sondajele de opinie arată că între 73 şi 88% din americanii catolici susţin că sunt fericiţi de alegerea lui Francisc, comparativ cu cei 60% care s-au declarat încântaţi de numirea lui Benedict, la vremea respectivă.
Această urare exuberantă de bun venit a reprezentat o veste bună pentru liderii catolici care au încercat ani de-a rândul să facă faţă criticilor privind disfuncţionalitatea Vaticanului în timpul lui Benedict. Startul călduros a al lui Francisc este esenţial şi în construirea unui rezervor de bunăvoinţă la care se va face apel în momentul în care noul Papă va refuza să se conformeze învăţăturilor nepopulare sau atunci când va comite vreo gafă.
Cu toate că noul Papă s-a bucurat de aprobarea multora, unii constituenţi din cadrul Bisericii Catolice sunt sceptici şi chiar furioşi cu privire la numirea lui, preocupările lor crescând încă din primele zile ale pontificatului.
„O alegere greşită“
Printre critici se numără tradiţionaliştii liturgici care s-au desfătat în timpul conducerii de modă veche a lui Benedict şi care acum privesc îngroziţi cum Francisc respinge veşmintele extravagante şi ritualurile bisericeşti care au fost în vogă în ultimii opt ani.
„Dintre toţi candidaţii la care nu mă gândeam, Jorge Mario Bergoglio este, probabil, cel mai rău. Asta nu poate fi ceea ce Benedict îşi dorea pentru biserică“, a scris un argentinian catolic pe un blog.
Având în vedere că tradiţionaliştii sunt dintre cei mai devotaţi catolici ai Bisericii şi că şi-au păstrat contactele cât şi influenţa asupra membrilor din rândurile superioare ale ierarhiei, pesimismul lor ar putea crea probleme pentru Francisc, scrie publicaţia citată.
Catolicii conservatori
Acelaşi lucru se poate spune şi despre catolicii conservatori, în special despre cei din Statele Unite, care au avut acces şi s-au bucurat de aprobarea Romei timp de decenii, atât în timpul lui Benedict cât şi în timpul lui John Ioan Paul al II-lea.
Preocupările lor se leagă de o serie de indicatori. De exemplu, Francisc este un iezuit şi, chiar dacă este considerat membru relativ conservator al Societăţii lui Iisus, iezuiţii nu au o reputaţie tocmai bună în ochii catolicilor de dreapta. Ei susţin implicarea cu lumea, şi-au arătat disponibilitatea de a critica ierarhia şi au îmbrăţişat un angajament radical faţă de săraci. Ultima reprezintă o prioritate pentru Francisc, care a criticat capitalismul şi politicile austere, luând chiar şi numele Sfântului Francisc, apărătorul spiritual al săracilor.
Scepticism de stânga
Pe partea cealaltă parte a spectrului, unii catolici de stângă sunt rezervaţi în privinţa lui Francisc şi îl critică pentru ceea ce ei numesc opoziţie faţă de drepturile homosexualilor. De asemenea, ei ridică semne de întrebare cu privire la rolul Papei în timpul brutalei dictaturi militare din Argentina, când Francisc a fost acuzat că a contribuit, prin tăcere, la „războiul murdar“ presarat cu crime şi răpiri, din timpul dictaturii juntei militare din Argentina, în perioada 1976 – 1983.
În contrast, catolicii obişnuiţi şi în special cei democraţi au salutat alegerea lui Francisc, nu numai datorită ţelurilor comune, dar şi pentru declaraţiile lui în numele săracilor.
Cuvintele noului Papă despre combaterea exploatării economice şi acelea de „ a fi o biserică săracă pentru săraci“ sunt atât de insistente, că ar putea pune învăţăturile justiţiei sociale a bisericii pe picior de egalitate cu doctrinele privind avortul sau eticile sexuale sociale, conchide „Huffington Post“.