Alegeri Grecia: Liderul partidului Noua Democraţie va deveni, cel mai probabil, viitorul prim-ministru al ţării
0Într-o ţară marcată de austeritate şi sărăcie, victoria preconizată a lui Kyriakos Mitsotakis la alegerile generale de duminică este privită de mulţi ca o întoarcere la normalitate pentru politica greacă, după mai bine de zece ani de turbulenţe politice şi economice, ce au urmat crizei financiare din 2008.
Kyriakos Mitsotakis, cel care va deveni, cel mai probabil, prim-ministru al Greciei, liderul partidului de centru-dreapta Noua Democraţie, este fiul fostului premier gres Konstantinos Mitsotakis. El a absolvit Universităţile Harvard şi Stanford şi Harvard Business School.
Însă, deşi liderul formaţiunii Noua Democraţie poate fi un centrist moderat; restul partidului este orice altceva. Dacă votanţii greci vor respinge partidul de „stângă radicală“ a premierului Tsipras, Syriza, în favoarea formaţiunii lui Mitsotakis – aşa cum arată marea majoritate a sondajelor de opinie – atunci vor schimba un grup de politicieni populişti cu altul.
Chiar în timp ce Tsipras şi-a îndreptat partidul spre centru, Noua Democraţie a virat spre dreapta. Mitsotakis a devenit chipul acceptabil al unui partid care conţine elemente de extremă-dreaptă, care au sporit succesul mondial al dreptei – din Ungaria şi până în Statele Unite.
Mitsotakis îi datorează alegerea sa în fruntea partidului chiar facţiunii de extremă-dreapta din Noua Democraţie – condusă de către fosul premier şi şef de partid Antonis Samaras şi lui Adonis Georgiadis, vicepreşedintele său şi fost ministru al Sănătăţii în Guvernul lui Samaras.
Georgiadis este o figură controversată. Ca mulţi membri ai dreptei de astăzi, el a fost acuzat de antisemitism. De asemenea, el s-a îndoit de versiunea oficială a Revoltei de la Politehnica din Atena, din 1973 – un eveniment sacru în conştiinţa naţională greacă. El a spus că în urma evenimentului nu au fost victime (de fapt, în jur de 40 de civili au murit). „Nu au fost decese la Revolta de la Politehnică, nici măcar unul“, a precizat el, în direct la TV.
Aripa lui Georgiadis din partid este în plină ascensiune. Noua Democraţie va câştiga victoria graţie, în mare parte, opoziţiei sale faţă de acordul din 2018 dintre Grecia şi Macedonia de Nord, în care Syriza a acceptat să renunţe la boicotarea aderării Macedoniei la NATO, dacă aceasta îşi va schimba denumirea.
Acordul a fost susţinut de către toţi actorii importanţi, de la UE la NATO şi Statele Unite. Cine a obiectat cel mai gălăgios? Kremlinul. Şi Noua Democraţie.
Schimbarea spre dreapta a orientării partidului îşi are originile în poziţia în care s-a regăsit, la câteva luni după ce Syriza a preluat putearea, în 2015. Tsipras a promis că va lupta împotriva Bruxellesului şi se va opune „memorandumului“ – înţelegerea dintre Atena şi creditorii săi care au schimbat reducerea datoriilor cu o serie de măsuri de austeritate. Până în vara acelui an, el a eşuat în ambele cazuri.
Căutând să se diferenţieze de guvern, Noua Democraţie a început să-şi întărească identitatea de dreapta populistă: „De vreme ce nu se putea opune implementării memorandumului, trebuia să se opune politicilor Syriza pe teme precum drepturile omului şi aşa-numite „chestiuni naţionale“, a spus Augustine Zenakos, un jurnalist independent şi membru al echipei de investigaţii „The Manifold“, potrivit Politico.
Criza financiară din 2008 a fost aproape existenţială. Grecia a fost la un pas de a ieşi din zona euro şi austeritatea a decimat clasa de mijloc. A condus şi la polarizarea extremă a discursului public. Acest lucru a permis ca retorica extremă, naţionalistă şi reacţionară să devină centrală în discursul Noii Democraţii“, a spus Zenakos. Politicienii partidului Noua Democraţie au dus lupte pe probleme ca acordarea de cetăţenie copiilor de migranţi născuţi în Grecia, drepturile homosexualilor şi acordul pentru schimbarea numelui Macedoniei.