Cum a vrut America să învingă criza petrolului populând spaţiul cu panouri solare
0În plină criză a petrolului în anii '70, guvernul nord-american a luat în considerare construcţia unei reţele o reţea de panouri solare spaţiale, poziţionate pe orbita Pământului. NASA a trebuit să facă asta, dar a eşuat.
Problema ideii din anii ‘70 a fost că greutatea panourilor solare era mai mult mare decât a navetei spaţiale dezvoltate de NASA. Aşa că au trebuit să dezvolte un nou mijloc de transport şi odată cu el au apărut alte probleme.
În 1973, când a avut loc prima criză petrolieră, guvernul american analiza posibilitatea construirii unei reţele de peste 60 de panouri solare plasate în afara atmosferei terestre. Fiecare astfel de panou cântărea între 35.000 şi 50.000 de tone. Nu au putut să lanseze peste 70.000 de tone pe orbită în fiecare an (proiectul urmărea lansarea a câte două panouri solare pe an) cum plănuiau, folosindu-se de naveta spaţială a NASA, pentru că aceasta cântărea doar 25 de tone, nici jumătate din încărcătura pe care ar fi trebuit să o aibă la bord.
Conglomeratul Rockwell International a proiectat, dar nu a apucat să construiască, Star-Raker, un avion cu motoare statoreactoare mult mai mare decât naveta NASA. Planul, publicat în 1979, explica cum avionul ar fi luat încărcătura dintr-un aeroport obişnuit şi ar fi zburat către un spaţioport de la Ecuator pentru a face plinul cu oxigen şi hidrogen lichide. Odată ajuns la o altitudine de croazieră de 14.000 de metri, avionul Star-Raker ar fi planat până la 11.000 de metri şi s-ar fi folosit ulterior de aerodinamică prin forma curbată a aripilor pentru a accelera şi forţa ieşirea spre orbita Pământului, scrie Motherboard. Avionul trebuia să dezvolte suficientă viteză, de şase ori peste viteza sunetului, pentru a scăpa din câmpul gravitaţional al Terrei.
“Magnitudinea şi natura susţinută ale acestui concept de avion necesita o rutină lungă de operaţiuni asemănătoare cu cele folosite de companiile aeriene”, scria NASA într-un memo din 1981. Acelaşi raport defineşte avionul ca fiind cel mai avansat concept propus până la vremea aceea. “Star-Raker reprezintă cel mai direct imbold spre dezvoltarea viitorului aerospaţial”, au mai spus cei de la NASA atunci.