Misterul mormântului Iuliei Hasdeu a fost elucidat: cum a ajuns din nou pe soclu globul care s-a prăbușit la cutremurul din ’77

Reprezentanții Cimitirului Bellu, care desfășoară o campanie de scoatere la lumină a poveștilor de viață ale celor care au fost înmormântați aici, au deslușit misterul globului de la mormântul Iuliei Hasdeu.

În urma cutremurului din 1977, globul pământesc de pe soclul monumentului Iuliei Hasdeu, cu un diametru de 70 de centimetri, s-a prăbușit.

Cavoul fiicei scriitorului Bogan Petriceicu Hasdeu, fiind unul din cele mai misterioase din Bellu, a mai născut un mit: acela că globul foarte greu, care s-a rostogolit pe alei, a apărut, ca prin minune, la locul lui.

Acest mit a fost înlăturat de reprezentanții muzeului în aer liber care, într-o postare pe pagina de Facebook, explică „minunea“: „Vrem să demontam un mit care s-a răspândit cu o rapiditate incredibila si care este total neadevărat - faptul ca globul de la mormântul Iuliei Hasdeu, după ce a căzut la cutremur, s-ar fi urcat singur ca prin minune înapoi, după ce s-ar fi rostogolit pe aleile de pe lângă.

În 1997, la 20 de ani de la eveniment, viceprimarul Alexandru Maliu a avut inițiativa de a reamplasa globul la locul său inițial. Pentru aceasta, a fost nevoie de ajutorul administrației cimitirelor și al directorului de la Energoutilaj“.

Sunetele ajung direct în coșciug

Copil genial, Iulia Hasdeu, a murit la 18 ani, de tuberculoză, lăsându-şi tatăl împietrit de durere. Părintele său, Bogan Petriceicu Hasdeu, a încercat să ia legătura cu fiica sa dincolo de moarte şi, în acest sens, a organizat şedinţe de spiritism.

"Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primavara nu sosise încă. Într-o seara umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hartie şi mai multe creioane. Cum? Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea lua un creion şi-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mână mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu»" - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns). Era scris şi iscălit cu slova fiicei mele” , a scris Hasdeu  în cartea „Sic Cogito“.

După acest semn, Hasdeu şi-a făcut un scop în viaţă din a regăsi spiritul acesteia prin orice mijloace. S-a refugiat în spiritism. Iniţial a construit un templu în amintirea fiicei sale la cimitirul Bellu, unde o înmormântase, după indicațiile Iuliei obținute prin ședințe de spiritism.

Cavoul a fost proiectat astfel încât, zgomotul făcut de pașii vizitatorului pe treptele care coboară în cavou să trimită anumite sunete direct în coșciugul Iuliei, iar ceasul de pe mormânt afișa cândva ora la care Iulia a murit. „Mai Sedi Putin“ este mesajul trimis lui B. P. Hasdeu de către fata sa, ca răspuns la faptul că savantul îi spunea că vrea să moară pentru a se reîntâlni.