VIDEO 10 ani fără părintele Galeriu: „Ignoranţa este un păcat foarte grav, căci un creştin autentic nu poate fi prost“

La 10 august 2003 pleca în lumea celor drepţi părintele Constantin Galeriu, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române, preot şi profesor de teologie. Avea 85 de ani. A fost înmormantat în curtea Bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti, unde a slujit multă vreme.

Părintele Galeriu a trăit anii cei mai răi pentru ortodoxia românească. Din cauza convingerilor sale religioase şi umanitare a fost întemniţat de două ori, perioadele 7.08-7.09 1950 şi 16.08.1952-26.10.1953, şi trimis la Canal. După eliberare a fost urmărit constant de Securitate, fiind acuzat că ar fi fost membru al Frăţiilor de Cruce legionare. În 1989, parintele Galeriu a fost atacat, legat şi bătut până în zorii următoarei zile. Sub pretextul unui jaf, regimul ceauşist a urmărit descoperirea de dovezi incriminatoare privind aversiunea acestuia faţă de orânduirea comunistă. Autorii agresiunii nu au găsit dovezi pentru a-l trimite după gratii. Imediat după Revoluţie a fost ales vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Preotul actor

Sinceritatea şi căldura emanate de predicile sale l-au transformat în părintele cu cei mai mulţi ucenici, un model al ortodoxiei româneşti, tot mai des confruntată cu acuzaţiile de non-combat în faţa regimului comunist.

“Făcuse actorie în studenţie şi păstrase un pic de ştiinţa de actor, pe care o folosea cu placere şi cu dibăcie... De aici, şi o anume dialogare retorică sau semi-retorică: mâna susţinând mantia pe o parte, mâna prin barbă, mângâiatul şi prefiratul ei, atragerea atenţiei în timpul predicării, cu ambele mâini sprijinite la tâmple sau suspendate în aer...”, scria doctorul în teologie Costion Nicolescu, în urmă cu doi ani, în revista “Formula As”.  

Eu nu sunt un om al apelor linistite, al calmului. Eu sunt un om viforos! părintele Galeriu

Deşi aproape imoblizat în ultimii ani de viaţă nu-şi pierduse bucuria de binecuvânta. Mâna dreaptă îi rămăsese sănătoasă şi o folosea cu bucurie în acest scop. “Problema capitală nu este nici suferinţa, nici chiar moartea… ci a nu fi despărţit de El, Cel care a biruit şi suferinţa şi moartea prin cruce şi înviere. Cu Tine, Doamne!”. Cam aşa a fost despărţirea de lumea aceasta a părintelui Galeriu.

Ignoranţa este un păcat foarte grav, căci un creştin autentic nu poate fi prost. părintele Galeriu

Bornele vieţii

- Se naşte la 21 noiembrie 1918, în satul Răzeşi, comuna Răcătău, judeţul Bacău
- Între 1930 şi 1938 urmează cursurile seminarului Teologic din Roman
- Devine, în 1942, absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti
- Între anii 1943 şi 1947, slujeşte ca preot paroh în localitatea Podu Valeni, judeţul Prahova  
- Între anii 1947 şi 1973, e preot la parohia Sfântul Vasile cel Mare, în Ploieşti.
- Îşi ia doctoratul în teologie în anul 1973. Un an mai târziu este numit preot paroh la Biserica Silvestru din Bucureşti
- Între anii 1974 şi 1977 este lector la catedra de Teologie Fundamentală şi Istoria religilor din cadrul  Facultăţii de Teologie din Bucureşti
- Între anii 1977 şi 1991 ţine cursuri de Omiletică şi Catehetică ca profesor titular la Facultatea de Teologie din Bucureşti
 - A fost căsătorit şi a avut patru copii